Un personaj fenomenal: André Scrima

I se spunea „Parintele“, adeseori. O biografie fabuloasa, incredibila, fiindca intotdeauna realitatea depaseste fictiunea. De nedescifrat – nici macar de catre prietenii apropiati, care-si imaginau ca-l cunosc! Probabil, doar il „stiau“! Din nefericire vorbim la trecut… In dimineata zilei de 22 august 2000, a fost condus pe ultimul drum, din Bucuresti la Manastirea Cernica, de un grup cam restrins – si elitist – de prieteni, insa discret si decent, cum a fost intotdeauna André Scrima. M-am uitat in citeva dictionare romanesti si frantuzesti: nu figureaza!!! Delicat, transparent, transmitind in jurul sau o vibratie, un fluid (pe unde nehertziene), persona André Scrima s-a topit in jurul unui Rug Aprins si a invins in lupta din jurul unui Rug Aprins, parasind imanentul, regasindu-se pe sine in transcendentul din care fusese exilat pe Terra, unde si-a implinit Rostul cu prisosinta, fara surle si trimbite! Cu durerea surda de a nu fi putut fi in preajma-i inainte de „marea plecare“ si cu speranta de a-i regasi spiritul ca o „voluta de tamiie“, Dincolo, un Adio – deocamdata…