Un portret in funingine

1. Dintre pipele lui Attila Bartis, cea de 2.100 de euro, alb-galbuie (ca fildesul sau ca untul gras), grea si lucitoare, placuta la pipait, lunguiata si cu cupa din virf, pentru tutun, mai mult sferica decit cilindrica, a costat 12 marci. A cumparat-o cu multi ani in urma, dintr-un tirg de antichitati din Hamburg, iarna. Tot atunci, fumind ori macar incercind sa aprinda pipa aceea, a vazut pentru prima data in viata marea. Era o mare furioasa, in prag de furtuna, splendida si inspaimintatoare, altfel decit in toate povestile auzite. Nu cred ca dl Bartis s-a temut, ba chiar pariez ca a fost fericit. Trebuie sa se fi plimbat pe strazi si pe cheiuri, infruntind frigul din nord asemeni lui Hans Castorp, un personaj pe care-l iubeste, dintr-o carte pe care-o adora. 2. Arcul e urias. Si e al lui. Are firul otelit, zdravan, un fir care, de cite ori il intinzi, te plesneste usturator peste incheietura miinii. Sagetile sint lungi si au si ele virfuri otelite. in zbor, suiera usor, altfel decit pasaruicile. Apoi se infig intr-un sac cu paie (daca tintesti asa cum trebuie) sau se izbesc de peretele unui grajd, de birnele de lemn (daca tragi anapoda). […]