Underground-ul: mindrie si prejudecata (I)

Daca cineva mi-ar fi spus acum cinci ani ca voi trai din muzica intr-o buna zi, as fi ris. Daca mi-ar mai fi zis si ca voi fi injurat ca traiesc din muzica, mi s-ar fi parut de-a dreptul hilar. Iata, insa, ca mi se intimpla. E cu atit mai uimitor cu cit Luna Amara n-a facut nici un compromis de-a lungul timpului, nu prea am stat sa ne gindim daca muzica pe care o facem da bine sau nu. Am cintat ce ne-a placut si, o vreme, am fost foarte mindri sa fim parte integranta a underground-ului muzical romanesc. Noi eram aia buni, aia drepti, aia care nu puteau fi cumparati. Lucru valabil si acum, de altfel. Atunci, ca si acum, dusmanul era prostitutia muzicala, playback-ul, cei care cautau retete de succes, cei care cintau in campanii electorale, kitschul, trupele fabricate peste noapte si dinozaurii care nu mai vor sa iasa la pensie. Un lucru, insa, ne rodea pe toti: am fi vrut sa avem si noi publicitatea pe care o aveau ei. Puterea media. Atentia presei. Pentru ca textele noastre vorbeau despre realitate, despre lucruri grave, despre probleme nasoale si meritau mai multa atentie decit smiorcaielile lor cu […]