Unificarea dreptei în jurul lui Traian Băsescu

Dreapta în sine nu este nici o virtute, nici un păcat. Nu este nici mai bună, nici mai rea decît stînga, centru sau alte puncte cardinale ale politicii. Au fost bune unele guvernări de stînga din istoria lumii, au fost tragice administraţii de dreapta răsfirate prin secole. Şi invers, au fost criminale regimuri de stînga şi rezonabile guvernări de dreapta. Nu mai înşirăm exemple, cîtă frunză şi iarbă. Acum este de bonton în România să fii de dreapta. Stînga este pentru mocofani, foşti comunişti şi securişti, activişti sindicali care vor să facă şi carieră politică sau imbecili care nu i-au citit pe Raymond Aron şi Jean-Francois Revel şi au rămas la Capitalul lui Marx şi la textele programatice ale lui Feuerbach. O întreagă sclifoseală publicistică însoţeşte acest demers, normal şi firesc într-o lume normală, ridicol şi pueril într-o lume sucită şi răsucită cum a ajuns a noastră. Foşti prim-secretari PCR de judeţe ajung să fie „de dreapta“ prin simpla asociere la directivele „centrului“, nimeni nu mai vrea să fie de stînga. Stînga e ceva, cîh!, de ruşine – ce ciudat suna cuvîntul „bolşevic“ în gura lui Stolojan şi, Vasile Blaga, deveniţi, nu se ştie cum şi prin ce dat de-a […]