Ura, invidia şi „imanenţa pură“

Am urmărit emisiunea de la postul naţional de televiziune în care protagoniştii Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu au discutat despre invidie şi despre ură. Am citit şi editorialul lui Andrei Pleşu „Ură şi şah-mat“, publicat în Dilema veche. Cred însă că despre ură şi despre invidie nu se poate vorbi ca despre un fenomen general ce poate fi analizat într-un cadru relaxat, departe de lume, din perspectiva unui subiect sau observator privilegiat. Ceea ce contează sînt condiţiile în care aceste fenomene au loc. Aflîndu-ne în domeniul nesigur al afectelor, nu putem extrage aceste fenomene dintr-o logică a evenimentului şi a devenirii. Există o schimbare fundamentală a fiinţei atunci cînd urîm sau invidiem. Intrăm într-o dinamică a devenirii-altcineva. Cum nu mă interesează deloc ura şi invidia din spaţiul politic, mă voi referi la manifestarea acestor fenomene în spaţiul intelectual de la noi.   Cred că toate disputele dintre intelectualii publici de la noi – şi nu numai – sînt motivate de o lipsă de resurse culturale. Am realizat acest lucru numai după ce am pus o distanţă între mine şi spaţiul cultural românesc. Am început de două săptămîni un stagiu de cercetare la o universitate din altă ţară. Nu mi-a venit […]