Utopii si nedeterminare

Despre Vama Veche se viseaza, se spun si se scriu multe. Cunosc locul de mai bine de trei decenii. Marturisesc extranostalgic dificultatea de apropiere fata de subiect – cel putin in scris – din patru motive. Agrumentele mele se articuleaza in patru utopii plus o nedeterminare. Raspunzind simplu – pentru cunoscatorii Vamei Vechi – la intrebarile: cui ii apartine? cui ii va ramine? ce este mai valoros?, veti gasi fara indoiala bucati din platformele de utopie care, cred eu, plutesc greu peste Vama Veche. Astfel, utopiile sint de apartenenta, de viitor (descendenta), de superioritate si de prezent. Nedeterminarea Vamei Vechi tine, evident, de lipsa unei dominante. Cu alte cuvinte, e destul de greu sa determini personalitatea locului. Implicit, e foarte dificil sa imaginezi o forta capabila sa conglomereze, sa puna ordine in ginduri, lucruri si spatii. E greu, dar nu imposibil. „Vamaiotii“ se pot imparti dupa virsta sau generatie, optiuni muzicale, profesii. Pot fi clasificati in „rezidenti“ sau „turisti“, „dormitori“ in cort sau in casa, „nudisti“ sau „textilisti“ si multe altele. Intrebarea, utopica aproape, este ce au in comun, ce le apartine in egala masura. Utopia de apartenenta se asterne lin in utilizari, convingeri si moduri de viata. Utopia apartenentei […]