„Vad la oameni din generatia mea aceeasi dorinta de a-si asuma istoria“. Interviu cu Edward KANTERIAN
- 15-11-2007
- Nr. 398
-
Ovidiu ŞIMONCA
- SUPLIMENT
- 0 Comentarii
De ce ati vrut sa mergeti la cimitirul armenesc? Raspunsul este simplu, poate superficial. I-am promis tatalui meu ca voi merge, inca de acum doi ani, si nu am reusit. Un raspuns mai adinc ar fi ca ma simt foarte legat de partea armeneasca a familiei mele, de cultura si istoria armeneasca; eu caut moduri in care sa ma reconectez cu aceasta. Fiind vorba de o istorie tragica a acestui popor, modul cel mai direct, mai relevant, este prin memorie si prin amintirea acelor morti. Cine sint cei ingropati acolo? Onnig Kanterian – bunicul patern, Zaruni Kanterian – bunica paterna, Ohanes Sacargian – strabunicul, Siruni Sacargian – strabunica. Ati facut aceasta promisiune tatalui dvs., sa vizitati mormintele stramosilor. Unde se afla tatal dvs.? El se afla la München. E inginer pensionar. A lucrat aici, in Bucuresti. impreuna cu tatal meu, cu mama mea si cu sora mea, m-am mutat la München in 1980, cind am parasit Romania. A fost vreun motiv anume pentru care ati plecat? Ati plecat legal? Am plecat legal. Nici mama, nici tatal nu sint de origine romana pura si le-a venit mai usor sa plece. Tatal meu a luptat peste doi ani de zile sa plece, […]