Vadim Tudor, aşa cum a fost

  • Recomandă articolul
Se spune: despre morţi numai de bine. Numai că biografia unui om care se pretinde şi scriitor trebuie cunoscută, aşa cum a fost. N-a murit o mare conştiinţă. N-a murit un erou al vremurilor noastre. N-a murit un patriot. N-a murit un luptător antisistem. A murit un om care a făcut un mare rău literaturii române. În anii ’80 ai secolului trecut, apărea o revistă, Săptămîna se numea, condusă de Eugen Barbu, secondat de Corneliu Vadim Tudor. În acea revistă, postmodernismul românesc era desfiinţat, iar reprezentaţii lui erau acuzaţi că nu scriu literatură. De fapt, oricine se străduia să scrie o altfel de literatură (mai puţin încorsetată ideologic şi mai apropiată de terna realitate) era blamat. Un sumar al scriitorilor atacaţi de Săptămîna ne-ar arăta că, în acei ani, erau făcuţi pulbere şi scrum cei care nu lăudau partidul şi pe Nicolae Ceauşescu. Mecanismul era simplu: dacă Europa Liberă sau România literară apreciau un scriitor român, se pornea o ofensivă în Săptămîna: nu e talentat, nu ştie să scrie, e pornograf, e vulgar, nu scrie despre „tînărul cu aspiraţii înalte“ şi „crez revoluţionar“.      Nu trebuie uitat că deşi PCR, aparent, se străduia să ţină în frîu pornirile antisemite, acestea […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

Comentarii utilizatori

Comentariile sunt închise.