Scrii despre ambasadorul României la Washington, George Maior, și sincerele lui regrete – exprimate public, putea să se abțină – după generalul bucureștean Florian Coldea (care, cică, a reformat SRI-ul și s-a pensionat intempestiv după atîtea succesuri, măi să fie), scrii despre confruntările politice din România, despre promulgarea bugetului de către președintele Iohannis, care i-a convocat la Palatul Cotroceni pe premierul Grindeanu și pe ministrul de Finanțe, pentru a lua la puricat un faimos buget trecut, deja, prin Parlament, prin care să duduie economia, scrii despre cum bugetarii, pensionarii și studențimea se vor bucura de mici satisfacții financiare – sîntem deja în februarie, lună scurtă, vin 1 martie, 8 martie, ghiocei, zambile, ia garoafa, frumosule!, încă puțin și iese ștevia, urzicile se vor vinde iar la grămadă –, neatent la micile bucurii ale vieții.
Mai sînt și alte treburi pe lumea asta decît ordonanțe de urgență sau mandate de aducere, arestare, punere sub acuzație, arestare preventivă, supraaglomerarea închisorilor, decizii la CEDO. Va primi și Babiuc, fostul ministru al Apărării, ceva gologani, trăiască CEDO! – oare fostul deputat PSD Sebastian Ghiță pe unde e, pe unde o fi? Deja am uitat de imensul scandal al legăturii dintre SRI și DNA, cu schimbul de informații, înregistrări și întocmirea de dosare penale fără probe concludente. Ceva trebuie să miște din loc încrengăturile secrete ale vieții politice românești, acum cînd, deja am aflat multe aspecte despre activitatea, mai mult sau mai puțin în afara legii, a instituțiilor Statului, care au alte obligații în fișa de post decît datul în gît al adversarilor politici.
Oare unde e Ghiță și de ce generalul Coldea, care știe multe, nu e a luat la întrebări despre toate matrapazlîcurile și abuzurile din timpul mandatului lui Traian Băsescu, ajuns azi un soi de portavoce a statului de drept și a împărțirii democrației pe cernoziomul românesc? Aici e buba care nu se sparge, nu în ordonanțele pentru care ne‑am luat la cuțite, ieșiții pe stradă cu bombănicioșii din bucătării și sufragerii, tineri și mai puțin, mai școliți sau mai deloc. Frig, ger, viscol, noapte‑zi, toate bune și frumoase, doar că protestele continuă, chiar și de Valentine’s Day, devenită sărbătoare populară în România, dincolo de Sîmbra Oilor din Oaș, de Măsuratul Laptelui de la Șirnea și de Nedeea Munților de la Fundata, cu NATO și blindatele și tancurile care au poposit deja la Kogălniceanu cu tot.
Și e păcat.
Ordonanța OUG 13/2017, cea cu bucluc, a fost abrogată. Justiția a devenit Cuiul lui Pepelea – wow, who is this guy? – din (de)zbaterea politică a momentului. Pierderea alegerilor parlamentare de către PNL – USR n-avea ce să piardă și a cîștigat, nu doar în alegeri, ci mai ales în imagine, și e foarte activă la nivel de vînzoleală publică – a condus la alcătuirea unei coaliții, PSD-ALDE (susținută parlamentar de UDMR și de minorități), care acum e hulită de o parte a populației și nemulțumește parte din electoratul care n-a votat în 11 decembrie. Această populație nemulțumită ar fi bine și necesar să rămînă activă și după încheierea acestui episod din viața noastră politică postdecembristă. Este limpede că se impune găsirea unei soluții politice în care părțile – aici nu e clar cine cu cine trebuie să negocieze la o masă rotundă cu mult colțuri în acest moment – să ajungă la un compromis. Președintele Iohannis să fie convins că va cîștiga un nou mandat, fără să forțeze mîna celor care-l agreează. Cu un nou președinte al Germaniei la Berlin, în bune relații cu al nostru, ar fi o prostie să susții un alt candidat la Cotroceni. Pe bune, asta se cheamă Realpolitik, de care ar putea să profite toată lumea: PSD să guverneze, dacă a cîștigat alegerile și nimeni nu contestă votul, iar Klaus Iohannis să se ocupe de treburile, evident complicate, ale vieții internaționale. Cu Trump la Casa Albă, cu Putin în vizită la Budapesta și cu Erdogan în vizită în Arabia Saudită, trebuie să fim pe fază. Să fim vigilenți și să nu pierdem oportunitățile. Tot circul făcut de senatoarele PNL Turcan şi Gorghiu nu duce la nimic bun. Noua candidatură la șefia PNL a lui Ludovic Orban ar putea reașeza partidul Brătienilor pe o nouă spirală politică. E nevoie de partide politice, nu de ștrengăreli studențești. Nu e nici o rușine să mai cedezi, depinde cum găsești o soluție favorabilă tuturor. Stingerea celor două focare de protest devine imperios necesară. Situația politică internațională, dar și evoluțiile interne nu permit prea multe amînări. Demonstranții – părere susținută și de președintele Iohannis. Se solicită și demisia premierului Sorin Grindeanu, adică schimbarea guvernului cu un alt guvern. Tot PSD să fie, dar altul, cu oameni integri și competenți etc. Se recunoaște rezultatul votului din 11 decembrie: dacă ați cîștigat alegerile, guvernați (Klaus Iohannis, în Parlament). N-ai cum să guvernezi eficient în condiții de șicane și hărțuieli, ca în luptele de partizani. Unii hăis – cu programul lor de guvernare, ar fi bine să fie totul OK, merită dus la capăt și nu boicotat, chiar dacă avem rezerve sau îndoieli –, alții cea (PNL,PMP, USR + președintele Iohannis). Președintele României nu e nici jucător, nici judecător, ci ar putea, ca un vajnic Pater familias, să împace părțile și să țină în frîu situația politică a României. Valentine’s Day ar fi un bun început. Și pentru cei mulți din Piața Victoriei, și cei puțini din fața Palatului Cotroceni. Pentru noi toți.
Și pentru Sebastian Ghiță, de ce nu? Oare pe unde o fi?