Varietatea omului nou, specie de tranziţie
Dialog cu Șerban SAVU
- 04-10-2013
- Nr. 693
-
Oana CRISTEA GRIGORESCU
- Arte
- 1 Comentarii
Şerban SAVU, doar atît. Un nume, ca semnătură şi titlu pentru catalogul apărut în 2011 la prestigioasa editură germană de artă Hatje Cantz. O editură celebră pentru albumele dedicate tuturor curentelor artistice şi artiştilor internaţionali importanţi. Catalogul Șerban Savu arhivează lucrările din perioada 2005-2010 şi depune mărturie pentru preocupările unui artist care s-a impus în arta internaţională odată cu valul artiştilor din grupul cunoscut sub genericul (discutabil) nume de Şcoala de la Cluj. Istoria e tema picturii lui Savu, dar o istorie contemplată şi nu denunţată, observată în aparenţa banalităţii cotidiene, fără patimă şi emoţie, cu o notă de melancolie şi tristeţe dizolvată în paleta cromatică reţinută a lucrărilor. Peisaje periferic urbane, construcţii abandonate sau noua arhitectură de sticlă şi beton, impersonală, cenuşie, în preajma căreia vegetaţia creşte haotic. În aceste scenografii, figura umană pare un accident; fiinţe somnolente, rătăcite, parcă, într-un peisaj fără direcţie. Doar natura se simte la largul ei şi înghite firesc spaţiile abandonate de om. Nehotărîrea e, în pictura lui Şerban Savu, atributul peisajului uman sau al celui construit. Muntele nostalgiei, lucrare din 2008, reprezintă o groapă de fier vechi în care răscolesc două personaje văzute din spate. O carcasă turtită de Dacie e semnul epocii […]
Un interviu bun, de ambele părți. Îmi place că se centrează pe temele sociale – universale aș spune – ale dezrădăcinării, neadaptării și transformării continue, și nu pe ideea facilă de pierzanie, de eșec al lumii moderne în drumul ei.
Tranziție există întotdeauna, mai lentă sau mai bruscă, sper ca Șerban Savu să o identifice și să o radiografieze în continuare.