Varsovia, Andrzej Stasiuk si „plictiseala“ comunista
- 09-12-2003
- Nr. 198
-
Gheorghe CRĂCIUN
- Literatură
- 0 Comentarii
Am descoperit Polonia intr-o dimineata rece de primavara, cu vint subtire. Aerul inca mirosea a zapada. Era in 1999 si noi ne aflam pe o strada centrala din Varsovia, nu departe de Palatul Culturii. O ora cit se poate de matinala cu prea putini oameni. Toti grabiti si tacuti. La un moment dat unul dintre trecatori, un barbat intre doua virste, ne-a remarcat dezorientarea si s-a oprit. La intrebarea noastra repetata change? change? ne-a aratat o cladire impunatoare, perfect occidentala, aflata la citeva sute de metri mai incolo. Nu mai stiu daca si cum i-am multumit. Stiu doar ca-mi placea muzica nordica a cuvintului gincue, pe care mi-l aminteam din nenumaratele filme poloneze – Andrzej Vajda in primul rind, si mai ales Padurea de mesteceni – vazute in studentie. Mai tirziu, ca profesor navetist, cuvintul acesta a inceput sa-mi revina in minte o data cu vocea lui Czeslaw Niemen, pe care o ascultam de cele mai multe ori seara, dupa intoarcerea acasa, in fata cu un pahar de vodca „Zubrowska“ sau „Wyborowa“, marci care se gaseau atunci peste tot in magazinele romanesti. N-am idee daca exista vreun resort ascuns care ma facea sa recurg la aceasta asociere automata, nu-mi dau […]