Viata intre rame

  • Recomandă articolul
In afara de citeva nume, ca David Esrig si Andryi Zholdak, care il fac atent pe iubitorul european de teatru, Festivalul de la Sibiu de anul acesta si-a fixat centrul de greutate in zona de inedit, tonic, neconventional. Majoritatea trupelor straine tinere, de la coreenii din Compania Nottle, cu The Return, o adaptare dupa Brecht, jucata cu multa miscare, multa muzica si putin text, pina la armenii de la Teatrul de Pantomima din Erevan, cu spectacolul Sheranik, au propus montari cu tendita centrifuga fata de teatrul clasic. De remarcat si in spectacolele tinerilor regizori romani prezenti la Sibiu, tendinta de renovare teatrala apare prin utilizarea mijloacelor multimedia, ca in I Hate Helen a lui Carmen Vidu, sau la nivel de discurs scenic, ca in Plastilina, montat de Vlad Massaci. – Preferinta pentru teme din sfera socialului agresiv Pe multi dintre tinerii regizori prezenti la Sibiu ii apropie si faptul ca prelucreaza teme din sfera socialului contorsionat, tensionat, agresiv. Vlad Massaci a preferat sa plaseze accentul exclusiv in aceasta zona, ajutat si de textul piesei Plastilina, de Vasili Sigarev. |n montare lui, mai multa forta si expresivitate au personajele episodice, de la cei doi vlajgani (Ovidiu Mot si Adrian Matioc) care […]
Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.

object(WP_Term)#12883 (11) { ["term_id"]=> int(19326) ["name"]=> string(7) "Nr. 901" ["slug"]=> string(6) "nr-901" ["term_group"]=> int(0) ["term_taxonomy_id"]=> int(19326) ["taxonomy"]=> string(7) "numbers" ["description"]=> string(0) "" ["parent"]=> int(0) ["count"]=> int(31) ["filter"]=> string(3) "raw" ["term_order"]=> string(1) "0" }