Viitorul pămîntiu

E o întrebare dacă scriitorii ţin cont de observaţiile critice făcute la adresa unei cărţi, atunci cînd se gîndesc la proiectul următoarei, în acelaşi gen. Ne-ar plăcea să credem că da. Despre volumul Monede cu portretul meu, scos de Mircea Bârsilă în 2009, nu am avut cuvinte prea flatante: expresia îmi părea „ceremonioasă şi pe alocuri greoaie, de un retorism care se încarcă lent; şi într-un mod prea manifest“, efectul scontat de autor, „obositor prin repetitivitate“, iar poetul însuşi, „deficitar în pragmatica enunţului liric“. Iată că, după cinci ani, Mircea Bârsilă revine cu un volum net superior, omogen şi dens, rezultat nu numai al talentului liric (întotdeauna evident la el), ci şi al unei auto-disciplinări necesare în sfera aceasta atît de gingaşă. Viaţa din viaţa mea este lucrat la sînge, autorul mergînd pînă la a oferi acelaşi spaţiu fiecăreia dintre poeziile din sumar. Nu apar texte mai ample ori de mică întindere, impunînd abordări diferite în convergenţa viziunii cu compoziţia. Cîte o pagină este „alocată“ cîte unei poezii, iar suita impresionează şi prin aceea că nu există scăderi de nivel. Vizionarismul se adaptează, aşadar, la un format, poetul reducînd voit spaţiul desfăşurării imagistice şi al „epicului“ asociativ, în favoarea unui […]