Vinicius’ Casanova

Paul VINICIUS Studiu de barbat Editura Muzeului Literaturii Romane, Bucuresti, 2002, 208 p., f.p. Citind primul poem al volumului Studiu de barbat al lui Paul Vinicius am vazut ca poetul isi dadea, acolo, virsta: 48 de ani („am 48 de ani/ si sint mai fericit decit iarba-/ melc melc codobelc“). Am ramas surprins, asa ca m-am dus la dictionar pentru ca sa vad daca virsta era „pe bune“ sau nu. Am aflat astfel ca Paul a implinit de curind 51 de ani. Incredibil, mi-am spus. Incredibil, pentru ca volumul aparut la sfirsitul lui 2002 la Editura Muzeului Literaturii Romane este, cel putin la prima vedere, expresia unui spirit juvenil, iubitor si iubaret, cuceritor perpetuu. De unde, mi-am spus, aceasta tinerete ce nu se vrea, cel putin aparent, domolita de pirdalnica virsta? Din faptul ca Paul Vinicius e un boem pursinge, un poet pentru care viata merita traita, toata, doar in clinchet de pahare, tutun, „Carpati“ fara, sau „Maro“ fara, ambele, din cite stiu, disparute, femei, cit mai multe si cit mai diverse, si discutii despre poezie. Sa nu se inteleaga de aici ca acestui Casanova aflat dincolo de/la apogeu ii e straina propria conditie sau propria virsta. Poate de aici […]