Virusul Antohi

Recentul scandal iscat în jurul participării a doi informatori la lucrările unei Şcoli de vară organizate de ICR a adus în centrul dezbaterilor din mediile culturale cîteva probleme foarte importante: soarta informatorilor, a colaboratorilor şi a activiştilor; condiţia intelectualului; rolul moralei în politică şi în cultură; limitele angajamentului politic al cărturarilor etc. Cum despre condiţia intelectualului am mai scris (Observator cultural, nr. 434, din 31 iulie 2008), aş vrea în textul de faţă să analizez cîteva aspecte cu privire la celelalte teme.   Bunul-simţ   Problema sorţii informatorilor mi se pare a fi o falsă problemă. Cînd spun asta, am în vedere simplitatea lucrurilor: foştii informatori (colaboratori, activişti etc.) trebuie să-şi restrîngă accesul în spaţiul public. Cum noi nu avem elaborată o lege a lustraţiei sau altă lege în care să se precizeze pedeapsa pentru asemenea fapte, pentru moment ar trebui să funcţioneze bunul-simţ al celui vinovat. Dar cum a acţiona din bun-simţ nu e o pedeapsă, este nevoie de o măsură care să fie resimţită ca o pedeapsă. Şi ca să se evite intrarea în contradicţie cu stipulaţiile Declaraţiei universale a drepturilor omului (art. 19, cu privire la libertatea de opinie, şi art. 27, privitor la dreptul de a […]