Visul unei nopti de mai

In noaptea de 7 spre 8 mai 1986, pe la orele 2, eram citiva cronicari in capitala Romaniei care ne gaseam intr-o situatie fara precedent pe acest meleag: trebuia sa scriem urgent, in citeva minute, pentru „a prinde tipografia“, ceea ce in acest veac – obsedat de „11“ cit de 1 –, nimeni nu mai redactase in limba romana: cronica unei finale pentru titlul de campioana europeana la fotbal cistigate de o echipa din Bucuresti. Nu ne puteam bizui pe nici o traditie a publicisticii noastre, pe nici o carte, pe nici un film, pe nici o pelicula de arhiva, pe nici o pagina a autobiografiei noastre. Tatii nostri nu ne dusesera, de mina, mai departe de ANEF sa vedem, in ’39, Anglia-Romania (2-0) si ne lasasera ca povesti pe „Dobay-care-rupea-plasa-cu-sutul-lui“, pe „Zamora-care-n-a-primit-gol“, un Rapid-Ujpest 4-0 (dupa 1-4 la Budapesta) cu toate cele patru goluri inscrise dupa pauza, ultimul in minutul 90. Nici un cronicar de cinema si „boaba“ nu vine pe lumea asta – de e cronicar si nu altceva – decit pe aripa unei giste din Selma Lagerlof, dus de suflul unei povesti nemaipomenite spre alta si mai si. Or, in aproape jumatate de veac de cind mergem […]