Vizita președintelui Iohannis în Statele Unite, un succes

Să joace România și președintele său un rol de mediator între pretențiile americane exprimate brutal de Donald Trump și reținerile europene, de diverse feluri?

 

Vizita la Washington a lui Klaus Iohannis, președintele României, la invitația noului locatar de la Casa Albă, republicanul Donald Trump, a fost, s-o spunem de-a dreptul, un succes. După ce ani de zile a fost dorită o astfel de întrevedere la cel mai înalt nivel româno-american, iar diplomația românească s-a dovedit neputincioasă în a aranja așa ceva – nimic nu vine de la sine, mai ales în astfel de situații –, iată că președintele Klaus Iohannis a fost primit cum se cuvine în Capitala federală americană. Totul a decurs OK, de la protocolul american închis la toți nasturii la prestația președintelui României. Nu intrăm în unele detalii ale vizitei – de ce trei înalți demnitari români se înghesuie unul în celălalt pe o canapea de trei locuri, în timp ce partenerii lor americani stau comod și relaxat fiecare pe locul lui, de ce un ziarist român (Cristian Pantazi) se exprimă în termeni cu totul neadecvați, vorbind despre mlaștina românescă, într-un context în care nu era obligatoriu să ne vorbim singuri de rău etc. –, ci încercăm să analizăm posibilele beneficii ale acestei vizite pentru Statul român.

Dincolo de amabilitățile schimbate între cei doi șefi de stat și afirmațiile referitoare la NATO şi UE, lansate în spațiul public, dincoace de întrebările puse de puzderia de ziariști, români sau americani, și de răspunsurile, punctuale, ale celor doi șefi de stat, cel mai important cîștig (nu doar de moment, am vrea să credem), de care putem beneficia rapid, este cel de vizibilitate. România a fost pusă pe harta lumii – to put Romania on the map –, aşa că, prin transmisia în toată lumea (toate marile canale de televiziune din lume au preluat momentele importante ale vizitei și ale conferinței de presă de la Casa Albă), președintele român și cel american au fost unul lîngă celălalt. Față în față, umăr lîngă umăr – ceea ce nu e puțin lucru – în Biroul Oval, în grădina cu trandafiri a Casei Albe. Președintele Klaus Iohannis a pomenit și de prosperitate, nu doar de securitate, iar Donald Trump a amintit de Articolul 5 din acordurile NATO, care leagă țările membre într-o strînsă solidaritate, care se cam clatină nu doar după Brexit, asta după ce, cu doar o lună în urmă, Donald Trump strîmba din nas la o astfel de posibilitate, dacă țările membre NATO nu contribuie la bugetul comun cu acel fatidic 2% din PIB, pe care România – frica păzește uneori bine bostănăria – și l-a asumat fără crîcneli, dincolo de interminabilele gîlcevi intestine. Sigur că la acest nivel de reprezentare contactul direct este esen­țial, iar engleza curată a președintelui României a fost un bun canal de comunicare. Au fost multe asemenea secvențe care ar merita analizate în parte. Și se va face, în mod cert, o analiză detaliată la nivelul Administrației Prezidențiale. Poate există și alte acorduri între cele două părți care nu au fost făcute publice. Poate că între cele două părți, au fost convenite și alte înțelegeri care ne-ar putea avantaja, așa și cum dorim și ar reieși din frumoasele intenții reciproce.

Poate că, nu întîmplător, președintele Klaus Iohannis se va întîlni cît de curînd cu președintele Macron – care va reuși să aibă și Guvernul, și Parlamentul „său“, cum se prefigurează după primul tur al alegerilor din Franța, așa cum și-ar fi dorit și Klaus Iohannis – și cu Angela Merkel, cancelara Germaniei.  Să joace România și președintele său un rol de mediator între pretențiile americane exprimate brutal de Donald Trump și reținerile europene, de diverse feluri? Ar fi un cîștig imens această postură, să fim acceptați nu doar ca un fidel partener NATO, ci și ca un factor de stabilitate într-o Europă deja divizată și un Orient Mijlociu aflat în plină fierbere. România are nevoie de investiții străine. România are nevoie de noi tehnologii și de dezvoltarea schimburilor comerciale, în special a exporturilor. România are nevoie de noi piețe de desfacere, după ce a pierdut multe altele vechi, dintr-o proastă gestionare a propriilor interese. România are nevoie de relansarea agriculturii și a turismului. Se pot face mult lucruri bune într-un răstimp scurt.

Ajungem la chestiunile interne, care macină, de peste 25 de ani, energii și virtuți ce se duc pe apa sîmbetei. Situația politică internă se poate degrada din nou, după ce gîlcevile din interiorul PSD și dinlăuntrul alianței PSD-ALDE ajung la forme contondente. Cui prodest? Lipsa de sprijin politic și schimbarea primului ministru Grindeanu ar duce la schimbarea întregului Cabinet. Ca să ce? Ca să nimic. Doar să se dea curs fitilelor băgate de un jurnalism românesc, pus mereu să ducă vorbe și să dea satisfacție diferitelor servicii secrete, precum şi să bage zîzanie între partidele și oamenii politici români. Nu că ar fi ei niște porumbei și lebede, dar tot ce se consumă la foc mic devine pîrjol prin ăla a zis, ălălalt n-a făcut și viceversa și tot așa. Președintele României – căruia îi urăm La mulți ani cu ocazia zilei sale de naștere –, după opinia noastră, dar și după prevederile constituționale, ar putea juca un rol de moderator. Și nu de accelerator de particole, așa cum s-a întîmplat în timpul incidentelor provocate de nefericita Ordonanță 13. Care a făcut apoi 13-14 și ne‑a ţinut blocați luni bune, politic vorbind – consecințele economice nu sînt atît de vizibile la o iute ochire –, pînă să urnim motoarele vieții politice. Dar din tot ceea ce s-a vehiculat în spațiul public, cu riscul de a ne repeta – ca să nu folosim limba de lemn a actualului ambasador român la Washington, care nu știm cum vorbește englezește, dar românește e uscat bine în formularea ideilor, după cum s-a dat în stambă și cu răspunsurile ambigue în fața unei comisii parlamentare, care i-a pus simple întrebări etc. –, credem că sîntem pe o traiectorie bună, pe care ar fi păcat să n-o valorificăm.

Deși congresmenii americani vor să mărească sancțiunile împotriva Federației Ruse, opunîndu-se pupăcelilor propriului președinte cu Vladimir Vladimirovici (Oliver Stone are deja gata un film dedicat liderului de la Kremlin), deși Statele Unite și aliații Arabiei Saudite încearcă să boicoteze Qatarul,  acuzat direct de susținerea terorismului islamic, în timp ce Kuweit și Turcia caută soluții diplomatice, deși în Federația Rusă manifestațiile publice inițiate de avocatul Alexei Navalnîi, deja cu un ochi şi jumătate închis, după ce i s-a aruncat un periculos detergent în față, o lichidare este posibilă oricînd, ca în cazul Annei Politkovskaia sau a lui Litvinenko – un opozant viforos al lui Putin, arestat în mai multe rînduri –, iau amploare, deși în Coreea de Nord nu se încetează cu lansările de rachete cu rază medie și lungă de acțiune, stîrnind SUA și Japonia, și lista de evenimente importante – unele chiar grave, precum ultimele serii de atacuri teroriste – poate continua, trebuie să reținem că la toate sîntem și noi, românii și România, părtași. Sîntem parte a acestei lumi globalizate, la ale cărei provocări trebuie să răspundem cu calm și înțelepciune. Cu propriile interese puse în joc. Cu abilitate diplomatică și șarm personal, cum s-a întîmplat și în timpul vizitei președintelui României în Statele Unite. „Alles Gutte zum Geburstag!“.