Vulgaritatea lui Dinu Patriciu
- 25-02-2011
- Nr. 564
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 25 Comentarii
Ca angajat al unei publicaţii, m-aş simţi inconfortabil ca patronul să-mi ironizeze, într-un text din gazeta pe care o patronează, un prieten vechi şi drag. Dacă patronul procedează astfel, pot să am, ca angajat, două variante: fie să-mi dau demisia, apărînd şi preţuind prietenia faţă de amic, fie să merg mai departe, melancolic, îngîndurat, sastisit. Nu ştiu ce este în sufletul lui Andrei Pleşu, după ce patronul holdingului Adevărul, Dinu Patriciu, a scris un articol în care a fost grobian cu Gabriel Liiceanu (adăugăm că Andrei Pleşu nu este doar un colaborator constant al ziarului Adevărul, ci şi că Dilema veche face parte din trustul Adevărul). Dinu Patriciu a semnat un articol intitulat „Turma şi iertarea“. Un articol în care pluteşte, şi nu mă feresc de cuvinte, o bădărănie mustind de trufie, în care critica lasă locul injuriei. Vom cita acel fragment din textul lui Dinu Patriciu: „Există oameni care fac istorie şi oameni peste care trece istoria. Adam Michnik face parte dintre cei dintîi. De aceea poate să ierte, deşi a trecut prin atîţia ani de închisoare politică. În sala arhiplină a Ateneului Român l-am ascultat la începutul săptămînii într-o sclipitoare discuţie cu Andrei Pleşu. Din sală, cineva, […]
Da de ce sa nu-l judece Patriciu pe Liiceanu? Nu cumva credeti ca arhitectul nu stie scrie macar cat filosoful?Care se caineaza de cate intelepciuni a pierdut pe drum,,”zeci de avorturi ale mintii”,cum singur scrie in ultima lui carte.N-are nici o legatura ca Plesu scrie unde scrie.Cei care nu sunt „”de acord ” se vede din ce parte vin si ce-ar vrea sa faca sau sa nu faca unii.
„i se poate reproşa lui Gabriel Liiceanu faptul că n-a scos o vorbă, că a îngînat prin tăcere măsurile acestui guvern, că n-a spus nimic în apărarea profesorilor şi a medicilor, extrem de loviţi de criză, sufocaţi de cheltuieli familiale şi de datorii.”
Poate d. Liiceanu e lipsit de o glandă populistă, iar în consecinţă nu a intervenit în citatele subiecte arzătoare…
Datoriile sînt şi pentru că ne-am lăcomit înainte de 2008 la bunuri, fără să prevedem ce poate veni.
Există români care nu s-au înghesuit la credite.
Nu vad de ce si-ar da demisia Plesu. Doar nu este siamez cu Liiceanu. Liiceanu isi poate purta singur de grija si poate sa ia pozitie in numele sau.
De marlanie si grobianism
Nu vom scapa asa usor,badie
Vedeti ce-a rezultat din comunism ?
Democratia,fir-ar ea sa fie !
Mie unul mi se pare binevenita o asemenea polemica. Domnul Dinu Patriciu scrie excelent, mai bine decat multi „editorialisti” cu pretentii. Cat despre domnul Liiceanu, s-o lasam mai moale. Nu cred ca e chiar individul de o moralitate extraordinara pe care o afiseaza in volumele sale. Adevarul e ca de obieci, pe undeva la mijloc…
Într-adevăr, dl Şimonca a atins câteva probleme sensibile ale lumii culturale. Se vede cu claritate că faptul că doi din cei mai celebri intelectuali mioritici prestează la diferiţi patroni, faptul că sunt obedienţi faţă de putere etc. aduce, pe lângă avantaje, mari şi neplăcute dezavantaje. Se dovedeşte şi în cazul lor, ca şi în cazul altor intelectuali din trecut, de la noi şi de aiurea, că puterea (economică, politică, de orice fel o fi ea) atrage ca un magnet şi arde aripile unora şi că banul este ochiul dracului. Primesc rămăşagul că dl Pleşu nu se va îndepărta de mogul (primesc, adică subscriu). Şi mai adaug unul: nici dl Liiceanu.
De data asta, nu l-am antipatizat pe Dinu Patriciu. Dar absolut intimplator am zarit un nume pe coperta revistei \”Historia\” care am impresia ca e scoasa de Adevarul Holding? Daca domnul Dinu P. e consecvent cu cele ce afirma in diatriba incriminata, atunci ce cauta un stiintifico-fantastic de cunoscuta speta ca Cristoiu (inubliabila gaina cu pui vii, va amintiti?) ca director al unei reviste de istorie?
articolul ii taxeaza corect atat pe dl patriciu, care confunda critica cu injuria, cat si pe dl liiceanu, care confunda tacerea cu \”rezistenta\”
…dincolo de „badarania” lui Dinu Patriciu, de data asta nu trageti in el …in aceste momente e mult mai nevoie ca sa oprim ”rinocerizarea intelectualității de dreapta”, care nu a reușit să învețe și sa asimileze „Lectia Michnik” – nu poti combate o gandire totalitara cu o alta gandire totalitara, cu un alt totalitarism …de asta societatea romana a ramas mult in urma Poloniei …acolo s-a depasit situatia, exista o minima cultura democratica, la noi datorita în primul rând „mercenarilor rinoceri” (cei de teapa ta – Tismaneanu, Patapievici, si chiar Liiceanu) sau „naivilor rinoceri” (cei de teapa Pora, Cartarescu, etc.) care sustin neconditionat si necritic (deci talibanic si unilateral…) un asemenea specimen de presedinte (care danseaza si sta la masa cu interlopii ”berci mondiali”, etc.) cu a sa aratare (ara = papagal sudamerican) de premier…
…chiar acum e momentul ca dupa 21 de ani ca o bună parte din intelectualitatea din România și mai ales cea de dreapta, să-și aplice ei înșiși ”Apelul catre Lichele”: ”retrageti-vă, pocaiti-va si smeriti-va” (cel putin in sens mediatic, ca mult rau faceti opiniei publice…) …si doar atunci, dupa o perioada de ”invatare a Lectiei Michnik” sa reveniti in comentariul politic
…da ”badarania” lui Patriciu a jucat de data asta rolul hârtiei de turnesol
Am scris despre Gabriel Andreescu, chiar in „Observator cultural”, in decembrie 2009, cu prilejul lansarii cartii „L-am urit pe Ceausescu” de Gabriel Andreescu.
http://dev.observatorcultural.ro/A-marturisi-inseamna-a-gindi*articleID_22866-articles_details.html
Iata un citat din acea cronica:
„Dincolo de simpatiile politice de azi, pro sau anti-Băsescu, pro sau anti-Geoană, cred că n-ar trebui să uităm că libertatea noastră este posibilă pentru că au existat oameni precum Gabriel Andreescu. Chiar dacă Gabriel Andreescu vorbeşte de disidenţa din vremea lui Ceauşescu ca despre un „fapt excepţional“, chiar dacă diferenţele de atitudine sînt incomparabile între Polonia şi România, fiecare mărturie despre anii ceauşismului ne va ajuta să preţuim libertatea de astăzi şi să înţelegem că, în urma noastră, a fost o realitate incomparabilă cu ce trăim astăzi. Citind mărturia lui Gabriel Andreescu, parcă aş fi intrat într-un noiembrie ceauşist, cu întreruperi de lumină, un noiembrie sufocat de lozinci şi de control.”
L-am amintit pe Gabriel Andreescu anul acesta, in sapoul de la interviul cu Dorin Tudoran.
http://dev.observatorcultural.ro/Nu-aratam-bine-ca-intelectuali-cautind-prilejuri-sa-ne-invinovatim-unii-pe-altii*articleID_24810-articles_details.html
„Dorin Tudoran, anchetat, arestat şi supravegheat, a ţinut piept unui regim totalitar, a criticat „din interior“ ceea ce Europa Liberă spunea de la mii de kilometri distanţă. Europa Liberă l-a susţinut pe Dorin Tudoran în protestele sale, pînă la plecarea din ţară din 1985, aşa cum i-a susţinut pe toţi cei care au fost rezistenţi sau opozanţi, de la Paul Goma la Doina Cornea, de la Dan Petrescu la Gabriel Andreescu, Radu Filipescu, Luca Piţu, Mircea Dinescu, Andrei Pleşu şi Ion Vianu.”
Acum nu l-am amintit. Imi pare rau.
Domnule Ovidiu ŞIMONCA, Gabriel Andreescu nu apare in insiruirea dvs. a oamenilor care au contestat fatis regimul.
Sa fie omisiunea legata de ritmul si cadenta frazei? („nu am gasit alta rima!).
Sa fie o neglijabila amnezie sau altceva?
Poate a trecut prea mult timp si nu ne mai amintim?
este nevoie ca printr-un limbaj grosier, ;i chiar printr-o injuratura lata, sa fie taxat comportamentul duplicitar, dorinta de parvenire, oportunismul impins la extrem si fasoanele telectuale ale unor „unici” detinatori ai adevarului. Din pacate, A.P. si G.L. fac parte din categoria pentru care gasirea de vini colective motiveaza spiritul de gashca ce confera corului vocal al oportunistilor „merite colective”.
Și pentru ca tot a venit vorba de salariile tăiate ale bugetarilor vs. ATITUDINEA intelectualului român, poate că ar trebui să aruncăm un ochi și în curtea Hahademiei Române ! In cei 20 de ani, de când se duce de râpă sistemul educațional și de cercetare, a auzit cineva ceva legat de vreo atitudine oficială a Hahademiei ? Hahademia s-a transformat într-un Club al Struților, interesat strict de afacerile personale ale domnilor hahademicieni. Dacă Statul le-a dat indemnizații decente și finanțare separată ale institutelor proprii de cercetare, atunci Statul poate să facă orice, pentru că domnii hahademicieni și-au băgat capul în nisip și se prefac ocupați cu înalte probleme științifice. Că pe alea legată de morală le-au uitat de mult, încă de pe vremea hahademicienei Ceașcă ! Acesta este modelul intelectualului român ! De ce vă mirați ?
Un text foarte bun! Cer insa circumstante atenunate pentru Dinu Patriciu. La atata infatuare si vacuitate cate salasluiesc in Gabriel Liiceanu, grosolania bogatasului roman mi se pare, totusi, indreptatita cel putin pana la un punct. Avand in vedere tinuta etica a „boierilor mintii”, pariez ca Andrei Plesu nu se va desparti de Dinu Patriciu de dragul bunului sau prieten.
Poate Dinu Patricu a exagerat în limbaj, dar nu în sens. Liiceanu este un oportunist, a scris în favoarea regimului comunist (a se vedea introducerea de la Tragicul. O fenomenologie a limitei și depășirii).
Am vazut, cu putin timp in urma, la TVR Cultural, inregistrarea de la Ateneu. Ce a spus dl. Liiceanu nu mi se pare deloc deplasat. Nu inteleg ce l-a facut pe dl. Patriciu(in afara de prostie)sa sara asa ca ars. Apare insa o alta dilema : dl. Plesu ne spune ca, spre deosebire de Adam Michnik, un om care nu are nici un fel de problema in a se identifica cu Polonia si poporul polonez, d-lui, dl.Plesu, are dificultati in a se identifica cu Romania si poporul roman…. Dilema :Dl. Plesu nu are nici o dificultate in a se identifica cu marlania lui Dinu Patriciu ?
Draga Ciprian,
Ma bucur ca putem schimba o vorba si in acest cadru. Personal, as fi asteptat ca dl Liiceanu sa spuna o vorba despre masurile de austeritate ale acestui guvern. Numai si pentru motivul ca „publicul tinta” al Editurii Humanitas este compus din profesori, din medici, in general, din bugetari, oameni care nu-si mai pot cumpara indestulator carti, trebuind sa-si dramuiasca salariul pentru nevoile curente.
In al doilea rind, tara aceasta este guvernata (bine, mediocru sau prost), iar un intelectual are dreptul si datoria – cum spuneam in articol – sa vada ce se intimpla in jurul lui si sa intervina, adica sa-si spuna un punct de vedere.
Sigur, nu-l poate obliga nimeni. Eu spuneam doar ca vietile si emisiunile noastre, activitatea editoriala, cea publicistica, discutiile de spre speranta, deznadejde, prostie sau frica au tangenta cu realitatea crunta a salarizarii bugetarilor.
Te intreb altfel? Tu de ce te-ai pronuntat in privinta salarizarii bugetarilor? De ce-ti pasa? De ce ai un punct de vedere?
Daca tu ai scris si te-ai pronuntat, daca noi, la revista, am discutat salarizarea bugetarilor, mi-ar fi placut sa existe o opinie a domnului Liiceanu. Nu poti sa fii inchis in tine si sa nu vezi ca niste oameni sufera, au salariile taiate.
Marti, pe 1 martie, Gabriel Liiceanu va fi invitatul colegiului National „Gheorghe Lazar” din Bucuresti. Sint curios ce le va spune acelor profesori.
Te salut cu drag,
Ovidiu Simonca
Draga Ovidiu,
Nu inteleg de ce-l legi pe dl. Liiceanu de salariile bugetarilor. Nu vad paralelismul dintre faptul ca n-a spus acum o vorba despre acest subiect pentru care nu pote fi obligat sa aiba o parere si faptul ca n-a fost erou anticomunist.
Eu,unul, nu pricep ce cauta dl.Pleshu sa scrie in \”Adevarul\” lui Patriciu. Nu are bani, nu are faima, nu are prieteni, nu are dusmani, ce nu are domnia sa? Mi-e ca maine, poimaine il vad la brat cu shogunul pe corso ! Nu stie vorba din popor, spune cu cine te insotesti ca sa spun cine esti ? Nu-l mai tine coloana, ce are ? Mare e gradina Domnului, d-le Pleshu !
De cind doi oameni care se aseaza la o masa pentru o discutie (situatie pe care o gasim in toata lumea asta) plagiaza , ce pretentios spus „formatul Tanase si Dinescu” Este o marca inregistrata acest format original”Tanase si Dinescu”? Te pomenesti ca de miine va cere si „drepturi materiale”… Nu-i dati idei ca oricum d-nul Dinescu are talent la afaceri.
Emisiunea de laTVR cu d-nii Plesu si Liiceanu este o prestatie normala, interesanta, binevenita comparativ cu climatul general de manelizare promovat de alte tv. comerciale.
Nu intamplator Liiceanu si Plesu au ajuns de rasul prostilor sa fie insultati de Patriciu si altii. Atitudinea de compromis si obedienta este intotdeauna sesizata si taxata. Putine lucruri mai sunt penibile la televiziuni ca prestatia celor doi la TVR, intr-o emisiune ce plagiaza formatul „Tanase si Dinescu”.
Articol onest,de bun simt.competent.Romania a ajuns de rasul lumii.Daca un Patriciu a ajuns sa judece intelectualii,cu bunele si mai cu putin bunele lor,el,care nu le ajunge,ca intelect,nici la coada broastei.,a tunci chiar ca nu mai e nimic de facut.
De acord cu autorul. Eu cred ca d-nul Plesu se va distanta de d-nul Patriciu, incercind sa fie independent. De ce sa-si dea demisia?Dinsul este sufletul Dilemei Vechi care este foarte urmarita. Ar fi pacat.
Mi se pare ciudat. Incerc sa accesez Dilema Veche si Adevarul si nu reusesc.
He-heee Daniel,
O buna prietena de-a noastră ne re-aducea nu de mult în memorie Prologul din „Ciocoii vechi și noi”, ca fiind definitoriu pentru clasa noastră politică. Nici că se putea fragment mai nimerit.
” Platon a zis, cu două mii de ani înainte de a lua noi pana în mână ca să descriem pe ciocoi, că un om, ca să poată deveni cetăţean onest, mai întâi de toate caută să fie născut bine, crescut în frica lui Dumnezeu şi din copilărie până la maturitate să trăiască înconjurat de oameni virtuoşi şi drepţi.
Ciocoiul este totdeauna şi în orice ţară un om venal, ipocrit, laş, orgolios, lacom, brutal până la barbarie şi dotat de o ambiţiune nemărginită, care eclată ca o bombă pe dată ce şi-a ajuns ţinta aspiraţiunilor sale.”
Daca n-ar fi ultrajenanta, prestatia unui patron editorialist intr-o saga cu turme, melancolii, antimelancolii si, posibil, colici, ar fi macar trista. Pe intinsa-i mosie de presa apare azi o ultima tentativa de „dregere” a busuiocului . Atita doar ca nu-i e dat scribouillardului a intelege ca „(de)venirea” intru ban e doar atit , o gramada din acest obiect clar-obscur al dorintei . On devient ce que l’on est. Point. A la ligne.
Cam asta as fi comentat la subsolul mosiei in cauza, daca ea n-ar fi inchisa pentru (lipsa majora la) inventar .