Workaholic

Cu ani în urmă, ziarul Cotidianul a realizat o pseudoanchetă jurnalistică mixată cu o pseudosondare publică, sub titulatura şi simbolistica oamenilor noştri „expiraţi“. O serie de intelectuali (printre care m-am numărat) s-au arătat vexaţi de componenta gerontofobă a pseudodemersului din Cotidianul: dacă rigoarea acestuia lipsea, ineleganţa raportării la vîrsta unui om era vădită. În multe rînduri, ulterior, am înregistrat referiri autoironice şi acide ale unor autori la încadrarea în generaţia „expirată“. Eu, expirat fiind (îşi începea vorbitorul discursul), nu pot înţelege vremurile noi (rîsete complice, în public), fiind condiţionat de însăşi vîrsta mea; dar trebuie (audienţa, foarte atentă) să mă mai răbdaţi un pic, înainte de a mă retrage definitiv şi a lăsa locul liber… Treptat, atributul expirat a devenit un blazon şi un mod de testare a nivelului sociocultural, prin prisma standardelor democratice şi civilizaţionale ale unei societăţi evoluate. Mîndria de a fi considerat expirat a întrecut, simbolic, catalogarea şi încadrarea ca atare. Este chiar resortul psihologic şi moral ce activează, în Amintirile unei nonagenare de Antoaneta Ralian, memoria autoarei. Vîrsta biologică este expusă, cu tot cu poverile ei, fără acea cochetărie a vedetelor care furnizează reporterilor poze din splendoarea primei tinereţi. Antoaneta Ralian îşi asumă şi îşi poartă, […]