Acest continut este doar pentru abonati. Pentru abonament Observatorul Cultural apasati aici.
Zgomotul si furia
Scrisoare adresata lui Mircea Mihaies
- 23-02-2006
- Nr. 309
-
Ovidiu ŞIMONCA
- Editorial
- 3 Comentarii
Draga Mircea, Cred ca ne cunoastem de sapte sau opt ani. Ai fost, intr-o vreme, unul dintre preferatii mei intr-ale comentariului politic cu nuante civice, caruia ii solicitam, pe vremea cind lucram la BBC, puncte de vedere si pe care il invitam in talk-show-uri. imi amintesc ce bucurie enorma aveai la inceputul anului 2000, cind, datorita tie, putea aparea, la Polirom, volumul de corespondenta inedita dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle, intitulat Dulcea mea Doamna/ Eminul meu iubit. Tu ai reusit sa o convingi pe Christina Zarifopol-Illias sa aduca aceste scrisori acasa, dupa un periplu pe doua continente, si te-ai ocupat ca scrisorile sa fie redactate impecabil. imi amintesc si cum s-a construit acel volum, Romania: la fundul gramezii. Polemici, controverse, pamflete, inchegat in jurul celebrului articol scris de Tony Judt, care a fost tradus in Romania si a declansat o aprinsa dezbatere, tot datorita tie. Ti-am citit, de multe ori cu sufletul la gura, cele trei volume de dialoguri cu Vladimir Tismaneanu, Balul mascat (1996), incet, spre Europa (2000) si Schelete in dulap (2004), aparute intotdeauna inaintea alegerilor, ca incercari de clarificare a lumii politice romanesti. Ti-am citit si un alt volum de convorbiri, realizat cu Nicolae Manolescu, Scutul […]
Dle Mihai Manoliu, nu/mi dau seama ce act de curaj as face caligrafiind un nume care, asa cum spuneti, ar ramine in conditia de anonimat. Asadar, sint un anonim si imi asum conditia. As putea semna Liviu Manoliu, de pilda, si as intra automat in clubul curajosilor pe care cu mindrie il reprezentati. Daca as fi scris un text la gazeta mi l/as fi asumat, exact asa cum face dl Simonca. Altfel,nu vad nici un rost, decit poate acela de a ne lauda prin scara de bloc ca i/am trimis un mesaj dlui Simonca. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca m/as putea intreba si eu: ce nume sonor se ascunde in spatele lui Mihai Manoliu? Prin intrebarea asta nu vreau sa spun decit ca impartim aceeasi conditie si ati fi putut semna linistit UN CITITOR, pentru ca numele dvs. nu/mi spune decit acest lucru, ca sinteti un simplu cititor. Asta sint si eu. Mai pot preciza ca sint de fapt o cititoare. Cui foloseste?
Sunt cititor fidel al revistelor culturale de la noi, inclusiv al „Observatorului”. Citesc si comentariile facute de unii cititori ai revistei „O.C.”. Ma frapeaza un lucru: de ce acesti cititori, bine intentionati, de altfel, nu au curajul sa-si puna si numele sub aceste comentarii? Sunt niste anonimi, care ar ramane in aceeasi conditie de anonimat, sau sunt nume sonore si tinta lor e una „parsiva” (ca sa folosesc un termen drag unui „cititor”) intr-adevar? In orice caz, mi se pare o forma de lasitate. Macar dl. Simonca isi asuma textele si nu recurge la o forma comoda, mult practicata de alte reviste culturale, unde mult mai comod si iresponsabil se semneaza „Cronicar” (cum am putut citi recent in „Romania literara”). Iar despre dl. Mihaies, doua cuvinte. De fapt, o mare mirare. Il cunosc ca persoana publica, il admiram vorbind la lansarile de carte din Bucuresti, il urmaream cu interes si in interventiile sale televizate. In urma textelor pe care le-am citit sub semnatura domniei sale in „Romania literara” si „Cotidianul”, am impresia ca acum ar putea foarte bine sa-si semneze textele „Dr. Jekyll si Mr. Hyde”. Si asta, nu pot sa nu remarc, dupa ce numele sau e strans legat de ICR.
Domnule Simonca, sint tare curios cum va reactiona Mircea Mihaies la parsiva dvs. scrisoare. Dupa ce v-am citit scrisorea si interviul, pot spune ca prefer furia dlui Mihaies in locul calmului dvs ipocrit. Despre cit de ipocrite sint pacea si calmul pe care le afisati, depun marturie doua fraze care v-au scapat :1.”De un an de zile esti vicepresedinte al Institutului Cultural Roman si tot de un an incerc sa inteleg ce ti se intimpla”.2. „Stii ce mi-as fi dorit? Sa nu existe textele tale, sa nu fii vicepresedinte al Institutului Cultural Roman” …
Vasazica asta este problema, ICR si faptul ca Mihaies lucreaza alaturi de H.-R. Patapievici. De ce nu aveti curajul sa spuneti acest lucru deschis si mimati o ingrijorare ipocrita? Ce are capra cu prefectura? Pretindeti ca promovati la Observator un spirit constructiv. De ce nu v-ati ingrijorat/sesizat cind in paginile Observatorului era atacat in serial Patapievici, care era proclamat drept mediocritatea si pericolul nr. 1 din cultura romana?! Care erau PROBELE atacatorilor in acest caz? In ce priveste interviul cu dl Ianosi, cu care va mindriti atita, este de un penibil greu de egalat. Toate intrebarile dvs. au structura unui steag in vint, cu fiecare intrebare pareti a marca cite o victorie. Singura intrebare triumfalista si tezista ramasa nerostita este : Nu-i asa, dle Ianosi, ca dumneavoastra sinteti un om admirabil? Si intrebarea implicita : Ai vazut, mai, Mircea Mihaies, ce om admirabil ai atacat tu?
In fine, sper ca dl Mihaies sa va intoarca intrebarea : Ovidiu, draga, stau la rind atitia generali de Securitate care asteapta sa-i demasti, tu si colegii tai de la Observator, sint atitia politruci culturali care ar merita aratati in toata splendoarea, ziaristi romani sint arestati fara vina, doar pentru ca serviciile romanesti nu stiu sa-si pastreze secretele, si voi ati declansat rafuiala cu Liiceanu, Patapievici, Plesu – oameni care si-au marturisit biografia si care incearca a construi ceva in tara asta.
Vreau sa precizez ca eu cred ca dl profesor Ion Ianosi merita respectul nostru, ca are dreptate cind vede in atacul lui Mircea Mihaies asupra sa „un semn malign al relatiilor dintre intelectualii din Romania”. Dar mai cred ca Ion Ianosi a devenit o victima colaterala nu din cauza lui Mircea Mihaies, ci din cauza celor care AU DECLANSAT RAZBOIUL. Si, culmea ironiei, declansatorii razboiului sint chiar sustinatorii dlui Ianosi, printre ei si pacificatori care semneaza scrisori deschise.