În octombrie 1881, Caragiale este numit revizor şcolar pentru judeţele Suceava şi Neamţ. Va locui la Iaşi pînă în februarie 1882 (timp de cinci luni), cînd va fi mutat la cerere în judeţele Argeş şi Vîlcea. În această perioadă frecventează Junimea, o cultivă pe Veronica Micle, face proiecte de colaborare cu Iacob Negruzzi. Scrisese O noapte furtunoasă şi Conu Leonida faţă cu reacţiunea, peste cîteva luni avea să scrie O scrisoare pierdută. Un intermezzo e alcătuit din Hatmanul Baltag şi Soacră-mea, Fifina (O soacră) piese comice strîns înrudite între ele, una – libret de comedie bufă, scris împreună cu Jacques Negruzzi, a cărui muzică va fi compusă de Eduard Caudella („Codiţă“, în corespondenţa lui Caragiale), alta – o mică farsă sentimentală, după modelul teatrului francez de bulevard. Fragment din articolul „I.L. Caragiale – dramaturg minor: autoreprezentări, parodii, ipoteze“ de Roxana Sorescu, în Observator cultural, 12 septembrie 2014
