Ioan Atanasiu Delamare face parte din această familie selectă a graficienilor intelectuali, visători şi vizionari. Profund analist al psihologiei modelului/personajului, Atanasiu filtrează rezultatul acestui studiu prin introspecţie personală. Astfel, autorul devine personaj principal al compoziţiei, fie în chip, fie în spirit: model şi modelat, vînător şi vînat, stropitor şi stropit, artistul îşi arogă o multitudine de feţe – şi de faţete – spre a pătrunde esenţa povestirii şi a dramei derulate în ea. Între anxiosul şi negurosul Hoffmann şi ilustratorul său muzical, jovialul şi şugubăţul Offenbach, nu este decît un pas. Atanasiu îmbracă hainele şi asimilează trăirile amîndurora, este cînd filozoficul motan Murr, cînd etericul şi nesigurul său stăpîn, capelmaistrul Johannes Kreisler! Inchizitor sumbru şi ironist spumos – plasîndu-se între Torquemada şi Eulenspiegel –, el execută un slalom printre situaţii tragice, la limita imposibilului, şi tumbe de comedie bufă, producătoare de maximă hilaritate. Fragment din articolul scris de Adrian-Silvan Ionescu, în Observator cultural, 1 mai 2015.
