M-am născut pe strada Mântuleasa acum mulţi ani, am părăsit-o independent de voinţa mea şi am visat-o ani mulţi, aşa cum am visat şi alte locuri de vis ale Bucureştilor, nesperînd că mă voi putea întoarce în ţară, în oraş, pe strada sau în casa în care m-am născut. Şi totuşi m-am întors. În tot acest timp am construit case în alte oraşe şi alte ţări şi am încercat să le explic celor pentru care construiam de ce locuirea aşa cum o trăisem în Mântuleasa era plăcută, sănătoasă şi de bun-simţ. De multe ori am reuşit. Mântuleasa nu este nici vrăjită, nici altfel, nici doar literatură. Este mai ales un martor a ceea ce a fost şi încă mai este oraşul. Nu sînt pentru imobilism, dar sînt pentru bun-simţ şi moralitate. Dacă legea nu mai este în stare să apere cetatea şi pe locuitorii ei, cetatea va dispărea şi merită să dispară. Fragment din articolul semnat de arhitecta Marina Echeriu, în Observator cultural, 5 iunie 2015.
