Media

Pe 30 ianuarie se împlinesc 8 ani de la moartea scriitorului Gheorghe Crăciun. În arhiva revistei noastre există un număr de 14 scrisori trimise de Gheorghe Crăciun lui Alexandru Vlad – căruia îi mulţumim şi pe această cale –, expediate între 3 octombrie 1982 şi 21 martie 1991. Primele cinci scrisori au fost publicate înObservator cultural în nr. 734, din 8 august 2014, incă cinci scrisori sît publicate în numprul 757, din 30 ianuarie 2015.  Paginile sînt ilustrate cu desene în peniţă, semnate de Gheorghe Crăciun, reproduse în volumul Mecanica fluidului, şi care fac parte din expoziţia deschisă la Librăria Cărtureşti din Bucureşti pînă pe 31 ianuarie.  

Uniunea Artiştilor Plastici din România şi Filiala Pictură Bucureşti au organizat la Galeria Centrul Artelor Vizuale, Expoziţia Premianţilor Salonului Naţional de Pictură, ediţia a doua. Expozanţii sînt: Gheorghe Anghel (premiul de excelenşă), Liviu Nedelcu, Lucian Cioată, Maria Balea, Ioan Augustin Pop, Aurora Király, Carmen-Mirela Trăistaru, Dragoş Bojin, Constantin Rusu, Ecaterina Vrana (premii pentru pictură), Florin Ciubotaru şi Ionuţ-Theodor Barbu (premii pentru picto-obiect). Acest regal de pictură poate fi vizionat în perioada 13-30 ianuarie 2015. Pe 20 ianuarie a fost lansat şi catalogul cu toţi participanţii la Salonul Naţional de Pictură, ediţia corespunzătoare anului trecut. Un articol de Mihai Plămădeală, în Observator cultural, 30 ianuarie 2014.  

Editura Humanitas a luat, recent, iniţiativa de a reedita o lucrare esenţială pentru cunoaşterea Capitalei, Podul Mogoşoaiei. Povestea unei străzi de Gheorghe Crutzescu. Titlul ales de autor este un pretext, un generic pentru o lucrare ce depăşeşte cu mult limitele arterei bucureştene. Prin preumblarea pe el, de la un cap la altul, Crutzescu a făcut o istorie a oraşului şi a întregii ţări. Şi nu doar o istorie evenimenţială prin evocarea cortegiilor domneşti, a revoluţiilor sau a ocupaţiilor vremelnice ruseşti, ci şi una a mentalităţilor, ramură inexistentă, practic, în vremea sa. Pe lîngă aceasta, este o istorie a culturii materiale ocupîndu-se de mijloacele de iluminat, de cele de locomoţie, de vestimentaţie, de alimentaţie, de mobilier şi interioare. Autorul a fost un profund cunoscător al limbajului arhaic, ce face lectura savuroasă. Atent la evoluţia în timp a limbii, a fost atent să insereze, la final, un succint glosar care să lămurească anumiţi termeni ieşiţi de mult din uz.    Un articol de Adrian-Silvan Ionescu în Observator cultural, 6 februarie 2015 şi o GALERIE FOTO a Podului Mogoşoaiei.    

Acum, la Galeria Simeza, în expoziţia Alinei Rizea, circa 50 de montaje mixate şi anvelopate pictural (grafică-colaj-desen) se înseriază pe cinci scenarii: Poeţii,Muzeul Magistral, Drumul Mătăsii, Atlasul, Grădina Spiritului. Iconografia înaltă a imaginilor expuse în secvenţă populează un legato în acuarelă şi voalat de texturi celulozice. Din loc în loc, percepem un gong de ultramarin aşternut pe mici octogoane sau triedre.   

Pe 29 ianuarie 2015, a avut loc la Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti“, în sala „Gheorghe Focşa“, vernisajul expoziţiei de pictură, grafică, fotografie, instalaţie şi obiect Bradul, semnată de Elena Murariu. Evenimentul ne-a atras atenţia prin simbioza dintre fundamentul tradiţional al proiectului vizual propus şi modernitatea viziunii unificatoare a întregului pe care îl constituie expoziţia, deschisă pînă pe 22 februarie. Un articol de Mihai Plămădeală, în Observator cultural, 13 februarie 2015  

Aula Universităţii Transilvania Braşov a găzduit, în perioada 17-18 iulie, Conferinţa Naţională „Alexandru Muşina – viaţa şi opera“, un eveniment impresionant la care au participat atît studenţi, cît şi profesori, scriitori şi critici literari de peste tot din ţară: din Braşov, Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Tîrgu-Mureş, Timişoara. Acest proiect al Facultăţii de Litere din Braşov a fost conceput iniţial de Adrian Lăcătuş, decanul Facultăţii de Litere din Braşov, dar şi de Andrei Bodiu, care nu mai e acum printre noi. Fotografii de Tania Muşina.  Un articol de Dora Deniforescu, în Observator cultural, 25 iulie 2014.   

Joi, 17 iulie 2014, Galeria Pygmalion din Timişoara a găzduit vernisajul expoziţiei de desen şi pictură După obcini, semnate de Elisabeth Ochsenfeld, artistă de origine română stabilită în anii ’80 în Germania. Semnatarul este interesat de creaţia graficienei încă de la sfîrşitul anilor ’70, cînd a luat cunoştinţă de munca sa artistică prin intermediul copertei  dublului album, Cantafabule, al formaţiei Phoenix.  În ultimii ani, Elisabeth Ochsenfeld revine constant în ţară, unde organizează un simpozion internaţional de arte vizuale şi literatură, ajuns la ediţia a V-a. La finele fiecărui eveniment cultural, sînt vernisate expoziţii ale participanţilor şi lansate caiete ale simpozionului. Anul acesta, în paralel cu expoziţia colectivă de la Galeria Triade, intitulată, după tema simpozionului, My Home Was My Castle, Elisabeth a organizat o nouă expoziţie personală, cea semnalată în rîndurile de faţă, următorul pas dupăMnemosyning, din 2011, de la Muzeul de Artă Timişoara şi după Arheologii umane, din 2009, de la Galeria Helios. Un articol de Mihai Plămădeală, în Observator cultural, 25 iulie 2014    

Pe 14 iulie 2014, s-a încheiat cea de-a douăsprezecea ediţie a Simpozionului Internaţional de Sculptură de la Caransebeş. Avem de-a face, în acelaşi timp, cu o a cincea ediţie, care propune sculptură în rocă, proiect realizat de sculptorul Eugen Petri, în parteneriat cu autorităţile locale.   

Gheorghe Crăciun a fost, cred, unul dintre cei mai prolifici scriitori de epistole din literatura noastră contemporană. Arhiva sa conţine sute de scrisori trimise prietenilor, începînd din deceniul şapte al secolului trecut pînă la începutul anilor 2000. Publicăm în cele ce urmează cinci dintre scrisorile trimise de Gheorghe Crăciun lui Alexandru Vlad, în număr de 14, expediate între 3 octombrie 1982 şi 21 martie 1991. La începutul anilor ’80, viaţa cotidiană devenise din ce în ce mai dificilă, marcată de lipsuri de tot felul şi, mai ales, de o lipsă de orizont tot mai apăsătoare pentru un tînăr scriitor şi intelectual, aflat la început de drum. Deşi reduse ca dimensiuni, scrisorile reuşesc să transmită stări de spirit, alternînd de la optimism, febrilitatea şi plăcerea lecturii şi a scrisului la dezamăgire, pesimism, dar niciodată resemnare. Animat de un autentic cult al prieteniei, Crăciun iniţia anchete în presa vremii, făcea neîncetat proiecte pentru viitoare cărţi de autor şi antologii ale generaţiei sale, interesat de mişcarea literară a timpului şi preocupat ca programul estetic al acesteia să devină cît mai vizibil. În perioada în care scria aceste scrisori, Crăciun avea o rubrică în revista braşoveană Astra, în care scria constant despre cărţile congenerilor […]

Florin Şuţu este cu predilecţie un artist al naturilor statice şi peisajelor. Pînzele sale sînt aerisite, atmosfera rarefiată, în timp ce natura, arhitecturile prinse în cadru, obiectele reprezentate şi rarele personaje se află întotdeauna într-un echilibru stabil. Nimic din afară nu pare a tulbura legile de compoziţie care determină coordonatele lucrărilor sale. Una dintre calităţile artistului este că îşi adaptează registrul de procedee de la o situaţie la alta, în fapt, de la tablou la tablou. Am preferat în sintagma anterioară termenul „tablou“ în locul aceluia de „lucrare“ pentru a marca apetenţa lui Florin Şuţu pentru tradiţional, clasicism & academism, în sensul conferit acestora de pictură. Faptul semnalat nu exclude însă modernitatea muncii sale: pictorul caută şi experimentează într-o zonă a subtilului, cu mijloace deopotrivă rafinate şi discrete. Fragment din articolul scris de Mihai Plămădeală – Observator cultural, 8 august 2014