Vineri, 17 noiembrie 2017, de la ora 19, Sala Eforie (Jean Georgescu) a Cinematecii Române din Bucureşti (Str. Eforie nr. 2) găzduieşte cea de-a 17-a ediţie a Cineclubului FILM, în cadrul căreia va fi proiectat, de pe peliculă (35mm), un alt titlu notabil al istoriei filmului românesc, FAUST XX (1966), o comedie SF purtând semnătura inconfundabilă a lui Ion Popescu Gopo. Recent s-au împlinit 60 de ani de când Gopo cucerea, la Festivalul de la Cannes, primul trofeu Palme d’Or (pentru scurtmetrajul animat SCURTĂ ISTORIE, în care îşi lansa celebrul „omuleţ”, personaj ce va face carieră) din istoria filmului românesc, iar pe 29 noiembrie 2017 se vor comemora 28 de ani de la trecerea în nefiinţă a cineastului român. Invitatul special al evenimentului de la Cinemateca Eforie este criticul, jurnalistul şi scriitorul Cristian Tudor Popescu, alături de care se va afla criticul şi profesorul de cinema Dana Duma, redactor şef al revistei FILM şi, totodată, specialist în opera lui Ion Popescu Gopo. Cu această ocazie va fi prezentat cel mai recent număr (3 / 2017) al revistei FILM, în prezenţa redactorilor şi colaboratorilor publicaţiei editate de UCIN.
Cineclubul FILM este o serie de evenimente (proiecții speciale cu filme românești remarcabile, prezentate în copii noi sau restaurate şi însoțite de discuții cu invitați) organizată de Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română în colaborare cu revista FILM, publicație trimestrială a Uniunii Cineaștilor din România (UCIN). Tariful unic de acces la aceste evenimente este de 3 lei.
Cineclubul FILM a început în luna ianuarie 2015, iar în primele 16 întâlniri de la Cinematecă au fost prezentate filmele româneşti O LACRIMĂ DE FATĂ (Iosif Demian, 1980), S-A FURAT O BOMBĂ (Ion Popescu Gopo, 1962), MERE ROŞII (Alexandru Tatos, 1976), MOROMEŢII (Stere Gulea, 1987), RECONSTITUIREA (Lucian Pintilie, 1970), DIRECTORUL NOSTRU (Jean Georgescu, 1955), DOMNIŞOARA AURICA (Şerban Marinescu, 1886), IACOB (Mircea Daneliuc, 1988), NUNTA DE PIATRĂ (Mircea Veroiu şi Dan Piţa, 1971), TRECĂTOARELE IUBIRI (Malvina Urşianu, 1974), ANOTIMPURI (Savel Stiopul, 1964), SĂ MORI RĂNIT DIN DRAGOSTE DE VIAŢĂ (Mircea Veroiu, 1984), LA CAPĂTUL LINIEI (Dinu Tănase, 1983), SECVENŢE (Alexandru Tatos, 1982), ŢĂRMUL N-ARE SFÂRŞIT (Mircea Săucan, 1961) şi DINCOLO DE BARIERĂ (Francisc Munteanu, 1965).
Printre invitaţii de până acum ai Cineclubului s-au numărat: regizorul şi scenaristul Stere Gulea, regizorul Dinu Tănase, directorii de imagine Vivi Drăgan Vasile, Florin Mihăilescu şi Doru Mitran, monteurul Mircea Ciocâltei, cântăreaţa şi actriţa Marina Voicu, actorii Dan Condurache, Ion Dichiseanu, Irina Ionescu şi Dorel Vişan, criticii Ioan-Pavel Azap, Călin Căliman, Dana Duma, Marilena Ilieşiu, Magda Mihăilescu, Cristian Tudor Popescu, Călin Stănculescu şi Titus Vîjeu, scriitorul şi publicistul Bedros Horasangian, jurnalistul şi editorul Emil Stanciu.
Detalii film:
FAUST XX
România, 1966, 85 min., alb-negru, versiune originală, 35mm
Comedie SF
Scenariul şi regia: Ion Popescu Gopo
Cu: Emil Botta, Iurie Darie, Jorj Voicu, Stela Popescu, Ewa Krzyzewska, Ion Iancovescu, Nicolae Secăreanu, Puiu Călinescu, Mircea Crişan
„În interpretarea lui Emil Botta, Profesorul este un Faust interesant şi profund uman: are o familie şi suferă de o boală incurabilă care-l face să râvnească la nemurire. Are o fiică destul de tembelă (Stela Popescu), un asistent cam frivol şi carierist (Iurie Darie) şi obţine tinereţea mutându-se în trupul acestuia din urmă. Jorj Voicu propune un Mefisto insinuant şi tenace, folosind talentul de a manipula oamenii în scopuri ştiinţifice. Raporturile tradiţionale din tratările motivului faustic sunt schimbate (…). Dacă trecem de aceste dificultăţi ale modificării (uneori nejustificată) a convenţiei, urmărim cu interes partea S.F. care oferă de fapt o interesantă temă de reflecţie asupra moralei şi ştiinţei. Au savanţii dreptul să modifice natura? Cam aşa s-ar rezuma, foarte sumar, întrebarea pusă de cineast prin această peliculă care împrumută din arsenalul genului tema transmiterii unei conştiinţe în alt trup.” (Dana Duma, „Ion Popescu Gopo”, 1996)
