Idei în Agora
Inintelighenția
Intelectuali și politică în România
Dorin Tudoran în dialog cu Sorin Antohi
9 august 2017, orele 18:00, Casa Filipescu-Cesianu
Kakopatia, kakistocrația, distrofia…
Afirmația Politica e o târfă! nu poate aparține decât unui intelectual. De câte ori trădează, membrii intelighenției fie dau vina pe alții, fie, mult mai comod, abstractizează vinovăția. Și cu o abstracțiune cine se poate lupta? Dacă politica este cu adevărat o târfă, trebuie să aflăm și cine sunt proxeneții, “peștii” ei.
Mai priceput decât oricine în a simula sinceritatea, abia în politică intelectualul este, fără să știe, cât se poate de sincer. Patima, orbirea, certitudinea că el și ai lui au dreptate absolută scot din el sinceritatea absolută. Ce îl ajută să devină odios este capacitatea delirantă de a întoarce lucrurile pe față și pe dos, până construiește, din sofisme seducătoare, o lume paralelă cu cea reală.
Societățile promovate de asemenea făurari sunt, de cele mai multe ori, nimic altceva decât kakopatii (distopii). Liderii acestor societăți consolidează kakistocrațiile – sistemele în care pârghiile și manetele sunt puse în mâinile celor mai puțin calificați. Când eșecul nu mai poate fi ascuns, proxeneții, peștii politici strigă cei dintâi: “Politica e o târfă!”
Distopia devine politic-ereditară, declanșează distrofii iar acestea din urmă sfârșesc prin a necroza mușchiul moral al societății. În final, cei care deplâng cel mai zgomotos “starea națiunii” sunt exact cei care au isterizat discursul public până au înlocuit dialogul social cu monologuri doctrinare dintre cele mai agresive.
Moștenirea lăsată de asemenea redemocratizări la minut consolidează cadavrul din debaraua națională, făcându-l cu adevărat inoxidabil.
Dorin Tudoran
***
Intelighenția, privilighenția, inintelighenția…
Prima a fantasmat utopii și a făcut ori a însoțit revoluții din care s-au născut invariabil distopii. A doua a profitat cinic de tiraniile moderne, le-a furnizat mijloacele hegemoniei simbolice, eventual a “rezistat prin cultură”. A avut uneori iluzia că-și poate controla controlorii, s-a lăsat distribuită în roluri de apologeți ai (meta)stazei naționale și de figuranți ai unor reforme și revoluții înscenate. A treia descinde în mare măsură din cea de-a doua și este mai sofisticată. În același timp, e mai perplexă, mai sectară, mai (lup-)moralistă, mai clasistă, mai hedonistă, mai dandy, mai narcisică, mai inautentică, mai virulentă. Are alibiul democrației, pe care a învățat s-o simuleze, iar dacă poate cuvânta se justifică etic, estetic, cultural, teologic, filozofic – de pildă, tiranofilia minoră devine luptă pentru Adevăr, Bine și Frumos — sau cel puțin ideologic, patriotic și geopolitic. Și, sperînd să iasă din confuzie, aderă mimetic și năuc la dogmele Occidentului, parcurgându-le cu flexibilitate tot spectrul, chiar creînd hibrizi contraintuitivi (e singura lor creativitate). Fără convingere, dar nu fără ocazionale accese exhibiționiste care amintesc de cele ale convertiților ratați, ale celor care nu pot crede în nimic.
De la aceste gânduri începe dialogul meu și al publicului cu Dorin Tudoran, una din rarele figuri care nu intră în tabloul de mai sus.
Sorin Antohi
Dorin Tudoran este poet, eseist, jurnalist, analist politic, blogger și activist civic. Născut în 1945 la Timișoara, a absolvit în 1968 Facultatea de Limba și Literatura a Universității din București. Autor notoriu și figură proeminentă a opoziției față de regimul Ceaușescu, Tudoran a trimis în 1984 la Radio Europa Liberă un eseu curajos despre condiția intelectualului român (publicat apoi în română, franceză și engleză) și a devenit membru afiliat al PEN Clubului francez. În același an, alături de Géza Szőcs și Károly Király, a adresat Națiunilor Unite un apel care critica anumite teze șovine ale autorităților comuniste românești și tratamentul aplicat minorităților etnice. La cererea președintelui Ronald Reagan și a Congresului SUA, Tudoran a fost autorizat să părăsească România în 1985, după o grevă a foamei de 40 de zile și ani de persecuții. Trăiește din 1985 în zona metropolitană a capitalei americane. Între 1988 și 1992 a fost membru în Comitetul Executiv al PEN Clubului American – Writers in Exile, alături de Czesław Miłosz and Vasily Aksyonov; redactor onorific, East European Reporter (1988); și redactor internațional la Vocea Americii. Autor a peste 20 de cărți, Tudoran a primit, între altele, Premiul Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2009). A înființat și a fost redactorul-șef al mai multor publicații: AGORA, MERIDIAN, Democracy-at-Large. După ce a servit între 1993 și 2000 ca Director pentru România și Republica Moldova al Fundației Internaționale pentru Sisteme Electorale (IFES), a fost Director Principal pentru Comunicare și Cercetare și membru al Echipei Executive în cadrul aceleiași instituții (2000-2008). În perioada 2009-2012 a lucrat pentru World Learning ca director al Programului Democracy Fellows. În prezent, Tudoran este cercetător asociat la Foreign Policy Research Institute (FPRI), Philadelphia, și membru permanent în juriul Premiului Internațional de Poezie “Janus Pannonius”, Budapesta. A ținut conferințe și a citit din opera sa literară în toată lumea.
Sorin Antohi este istoric al ideilor, eseist, traducător. A făcut studii de Engleză, Franceză (Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași) și Istorie (EHESS, Paris). A predat mai ales la University of Michigan, Ann Arbor; Universitatea din București; Central European University, Budapesta – unde a fost și pro-rector academic, șef de departament, director fondator al Pasts, Inc. Center for Historical Studies; a făcut cercetări, între altele, la institute de studii avansate (Stanford, Berlin, Essen, Viena). A coordonat proiecte și rețele de cercetare, colecții de carte; a fost în conducerea unor instituții, organisme profesionale (între altele, membru în biroul Comitetului Internațional de Științe Istorice), publicații, fundații; a (co)organizat conferințe, seminarii, școli de vară. A ținut conferințe și comunicări în peste treizeci de țări. A publicat cinci volume de autor (unul la Paris), șase de convorbiri (cu: Adrian Marino, Mihai Șora, Alexandru Zub, Moshe Idel, Virgil Nemoianu, Cioran și Luca Pițu), șapte coordonate (unele în colaborare), șase traduse din franceză și engleză (în colaborare cu Mona Antohi), precum și texte de mai mică întindere.
Idei în Agora Ideas in the Agora
Program dedicat analizei spiritului public, realizat de Muzeul Municipiului București în parteneriat cu Asociația Orbis Tertius / A Treia Lume — care asigură conținutul. Întâlnirile au formate diferite (conferințe, colocvii, seminarii, dezbateri publice etc.), propunând un dialog viu și deschis între curente, mișcări, personalități, viziuni despre lume, teorii, ideologii aflate în consens, rezonanță, tensiune ori conflict. Discuțiile sunt accesibile și prin live streaming, fiind apoi arhivate și folosite ca punct de plecare pentru publicații virtuale și tipărite.
Intelectualii publici și universitarii, politicienii și oamenii de afaceri, studenții, întregul public educat încearcă astfel să înțeleagă împreună lumea în care trăiesc. În singurul mod posibil: prin dezbaterea critică a ideilor.
Prima întâlnire: Marx and Marxism: Utopia, Dystopia, History. Gregory Claeys talks to Sorin Antohi (21 iunie 2017, Casa Filipescu-Cesianu). A doua întâlnire: De ce este România cum este? Specificul național ca excepționalism. Vintilă Mihăilescu în dialog cu Sorin Antohi (2 iulie 2017, Casa Filipescu-Cesianu).
