La trei ani de la o antologie, Ce bine e să fii Daniel Bănulescu, în care autorul „nouăzecist“ din propriul titlu făcea o selecţie din volumele Te voi iubi pîn’ la sfîrşitul patului (1993), Balada lui Daniel Bănulescu (1997) şi Daniel, al rugăciunii (2002), cea de faţă, În Şerpărie, propune încă un experiment simpatic-abracadabrant, din cele specifice poetului. Acesta s-a dovedit mereu pe cît de …
