În peisajul bucureştean al anilor ’60, maestrul Cojan reprezenta o figură cu totul distinctă. Un prim element care atrăgea atenţia era barba lui, mare şi nu întotdeauna îngrijită. Era ceva destul de rar întîlnit în acea epocă. Persoanele care purtau barbă erau luate la ochi de către cei care vegheau la prosperitatea noii societăţi. Era un „decor“ facial admis doar la trei dintre cei patru …
