Pe Contributors, Daniel Funeriu publică un articol amar în care reia istoria prea scurtului său ministeriat și se plînge – a cîta oară? – de pasivitatea celor direct interesați și, mai general, a elitei intelectuale, care nu l-ar fi sprijinit îndeajuns. E de înțeles frustrarea sa, dar nu are dreptate: au fost destui cei care l-au sprijinit deschis în ce au crezut că face el …
