Mihai Sîrbulescu pare să ne spună, prin opera sa structurată în jurul axei Clopotelor şi Grădinilor, că un lucru de valoare trebuie făcut în exces. Însă generozitatea sa, ca om şi în pictură, este obligatoriu dublată de rigoare. Clopotele sună profund, din materia lor grea, de fiecare dată din altă tonalitate rafinată, reţinută, ca demonstraţie că zona spirituală este una consistentă, îmbibată de vizibilă splendoare. …
