Cuvant cheie: jim-morrison

Granițele criticii literare, eseisticii și discursului despre literatură, muzică și film sînt estompate în video-eseurile lui Tudor Crețu despre scriitori români, cineaști și muzicieni. Ceea ce autorul propune este o nouă specie în care mediul video devine spațiu de reflecție transgresiv asupra autorilor abordați. Cel de-al doilea episod al rubricii este inspirat de Jim Morrison.

Nu doar criminalii lui Morrison au revelații, ci și detectivii săi. Soluționarea unui caz echivalează cu „a vedea toate perspectivele dintr-oda­tă./ Cînd totul îngheață/ & se-ntoarce, într-un fel, asupră-și”1. Conexiunile sînt subite și simultane. Analogia cu Prînzul dezgolit al lui William Burroughs se impune de la sine. Propus de Jack Kerouac, titlul romanului se referă la „un moment înghețat, în care fiecare vede ce se …

Vocea Şarpelui revine. În templu inclusiv. Versurile sînt ale unei paragini somptuoase: „Foi de aur/ cărţi vechi în/ Temple părăsite/ Paginile se sfărîmă în felul cenuşii“. Paginile „de aur“ imprimă alura unei decăderi autumnale a spaţiului sacramental. „Un bătrîn apare &/ începe un dans obosit/ printre morţii împrăştiaţi“. În alte contexte, simptomatica premergătoare viziunii propriu-zise include dizolvarea camerei, adierea vagă a unui vînt străin, care …

Dacă, la beatnici, Călătoria are un dublu regim – real şi vizionar, geografic şi interior –, la un alt idol al Americii, poetul James („Jim“) Douglas Morrison (1943-1971), solistul formaţiei The Doors, Călătoriile sînt – cum s-a mai observat – acut onirice. Edificatoare, în acest sens, e frecvenţa mijloacelor psihonautice: Autobuzul albastru, Cara­vana spaniolă, Nava de cristal, condusul sub clar de lună etc. „La început, …