Într-o epocă în care pe cîmpul literelor se dădea bătălia dintre arta ca natură ori creaţie spontană şi arta ca tehnică ori creaţie erudită, Cervantes face elogiul celei de-a doua, în acelaşi timp dezvăluindu-i defectele inerente, parodiind-o autocritic şi paradoxal tocmai într-o carte de o erudiţie nemaivăzută, Don Quijote. Tema nebuniei este, fără doar şi poate, pilonul central al romanului, dar, aşa cum se ştie …
