Cuvant cheie: roland-garros

Atunci cînd la Roland Garros nu se joacă şi norii se descarcă monoton, peste bătrînul parc de la Porte d’Auteuil îşi fac apariţia umbrele. Umezeala şi întunericul, nerăbdarea şi frustrarea te predispun la reflecţie. Una cu caracter istoric, una care depăşeşte simplul hic et nunc. Conceput şi construit ca o arenă a pasiunii şi ca o scenă a bucuriei, Roland Garros nu a fost întotdeauna …

Conform unei teorii tîmpite dar foarte la modă, indiferent de domeniu, ceea ce este actual este esenţial. Restul este toană, melancolie blegită şi opium pentru neputincioşii vîrstnici. Frenezia ritmului cronofag, superficialitatea trîmbiţată şi inventarea de teme idioate ţin loc de analiză, retorică şi erudiţie. Valoarea plictiseşte, actualitatea sfiinţeşte. Tradiţia dă crampe, breaking news-ul ţipător generează orgasm. Mă rog, ştiţi toate aceste abjecte crîmpeie ale delirului …

Roland Garros (şi nu, acest nume „nu este al unui tenismen celebru, ci al unui aviator erou în Primul Război Mondial“, după cum scriu site-urile quality băştinaşe!?), ediţia 2014, a avut de toate. De la surprize grandioase la exaltări etniciste, de la suspansuri à la Scala la scrîşnete balcanice, de la orezării chinoises la corride catalane, isterii mediatice, politizări abrupte şi populisme greţoase − mai …