„Vasăzică, asta era. Io surdul, reușisem să-i aud, io, care nu-i băgam în seamă pe stradă, reușisem să îi descriu“, scrie Sorin Stoica. Fragmentul apare în O limbă comună: o carte cu poetică proprie. Un scriitor pentru care calitatea cea mai de preț a unui prozator era auzul. Cuvintele cheamă, într-adevăr, realitatea, care se lasă ascultată. Literatura poate fi acel pretext cu care să pătrunzi …
