Pe marginea unui interviu

Nu purtam aceeasi geanta Descoperind in numarul precedent al Observatorului cultural un interviu cu Ioana Postelnicu, am avut sentimentul ca tocmai mi s-a oferit un cadou neasteptat. Autoarea Vlasinilor este pentru mine (si as indrazni sa spun: pentru generatia mea) o autoare de retinut mai degraba pentru productia ei literara interbelica decit pentru ceea ce a scris dupa razboi (cind si incepe o perioada destul de tulbure politic in viata scriitoarei, lucru nu fara urmari asupra modului de a intelege & practica literatura). Bogdana este, cred eu, romanul cu care Ioana Postelnicu ar merita sa fie inclusa in orice lista de bibliografie, oricit de restrinsa, a literaturii interbelice. Un roman interesant si foarte bine scris, cu unul dintre cele mai originale si mai autentice personaje feminine din literatura româna, carte apreciata de Eugen Lovinescu – e drept ca din cu totul alte motive decit ale noastre si recomandindu-i autoarei sa-si tempereze tocmai „subiectivitatea“ (care face din aceasta scriere o lectura atit de placuta azi) – si in acelasi timp o alta „iubire la telefon“ (extrem de diferita, nu numai datorita inlocuirii perspectivei masculine cu cea feminina, de aceea din Jocurile Daniei de Anton Holban). Ca interviul era departe de a […]