Functiile studiului literaturii: aproximari

Prin tema, simpozionul isi propune sa creeze un spatiu de reflectie asupra studiului literaturii romane in gimnaziu si liceu. Problematica este, dupa cum o stim si o simtim cu totii, importanta si actuala. Ea a fost si este subiectul unor dezbateri vii, care au implicat voci dinauntrul si din afara scolii; pentru noi, cei aflati aici, studiul literaturii este mai mult decit atit, este subiectul preocuparilor zilnice. Inainte de a incerca o succinta punere in ecuatie a schimbarii de paradigma reprezentate de noile programe si manuale si inainte de a formula citeva din intrebarile care orienteaza intilnirea de acum, doresc sa subliniez ca, in opinia mea, restructurarea curriculara este motiv real de bucurie; si asta prin valentele plurale si generoase pe care le confera disciplinei. O privire sumara asupra istoriei studiului literaturii romane in secolul XX surprinde o prima etapa, marcata de o perspectiva istorica, dimensionata estetic. In programele si manualele primei jumatati de secol, perioada perfect sincronizata european, literatura apare ca sir cronologic al creatiilor de geniu, iar studierea ei inseamna acumularea unor cunostinte despre autori si opere. Parcursul didactic, asa cum il prezinta manualele semnate de Mihail Dragomirescu si Gh. Adamescu, Constantin Botez, Gheorghe Nedioglu sau Constantin Loghin, […]