Gafa, prostie, scandal, mister…

Se zice prin culise ca editia din acest an a Festivalului National de Teatru ar fi mai bine organizata decit precedentele (chiar daca preparativele s-au facut tot in pripa). Ca selectia spectacolelor ar fi foarte buna (chiar daca nu se poate sa nu existe si nemultumiti). Ca, datorita celor doua sectiuni off de acum, oferta ar fi mai bogata ca oricind. Ca bine ca avem Festivalul si slava Domnului ca e bun, substantial, reprezentativ pentru o miscare teatrala care intr-un deceniu si ceva de postcomunism a reusit de multe ori sa atinga excelenta si a obtinut recunoasteri internationale absolut meritorii. Toate bune si frumoase. Festivalul s-a deschis. Atmosfera de sarbatoare. Cereri mari de bilete, imposibil de satisfacut. Aplauze constiincioase in salile in care se prezinta spectacolele din „selectia oficiala“, efervescenta pina tirziu in noapte in locurile unde joaca „alternativii“ si unde se vede ca partea mai tinara a miscarii noastre teatrale e deja integrata continental, ca e firesc-europeana, inventiva, emancipata. In toata aceasta poveste frumoasa, ceva scirtie rau, ingrozitor. Pentru prima oara, in fruntea Festivalului s-a instalat – ori a fost instalat – un director de teatru, al Nationalului bucurestean. Pina acum, coordonarea era asumata de critici dramatici, iar institutiile […]