Manolescu dupa 2000

In 1980, la resedinta dlui Manolescu de pe Straduintei, de fata fiind Mariana Marin, Magda Carneci, T.T. Cosovei, M. Cartarescu, I. Stratan si F. Iaru – dar nu si gazda, mult regretata Dana Dumitriu –, l-am intrebat pe amfitrion, minat de nu stiu ce clin al discutiei, ce virsta va avea in 2000… „61“, a raspuns Criticul, cu-n zimbet si-un oftat abia perceptibile… 61 de ani e pragul inaltei maturitati, ei bine, cind omu’ e pe deplin copt la minte si doar un pic rascopt la trup, raminindu-i inca destul timp de viata verde, si totusi mi se pare incredibil ca – la anno domini 2000 – N. Manolescu este, iata, sexagenar…! Desi il stiu din carti si reviste de peste trei decenii, iar de visu il cunosc de la nasterea Cenaclului de Luni, ceea ce ar fi sa insemne ca dom’ Manolescu a imbatrinit, vai, ca si noi, cu ceva ani, am senzatia bizara ca omul acesta nu se supune lu’ panta rhei, spre deosebire de majoritatea congenerilor sai, din care unii odihnesc deja sub tombale, iar altii par coscoviti de suisurile evilor dupa evi, maltratati de vipia vremii, eheu, fugaces…! Ceea ce l-a salvat pe N. Manolescu de […]