Gellu Naum, Oskar Pastior si Paul Celan

Poate ca la moartea unui mare poet nu ar fi potrivit sa vorbesc despre un alt artist. Poate ca ar trebui sa imi exprim doar admiratia fata de un mare spirit care n-a vrut sa imbatrineasca si sa uite ca este creator pina in ultima clipa a vietii. Caci Gellu Naum n-a fost un poet care sa-si spuna cuvintul in domeniul artistic doar pina la o virsta, ci a scris pina in ultima clipa, nefiind parasit in sufletul sau de acea pofta de a crea si de a se recrea in fiecare poezie, nici de acea perspectiva a lui homo ludens, care i-a animat pe colegii sai de generatie. El nu a incetat sa gindeasca asupra poeziei, iar atunci cind editorii nu mai erau interesati, la inceputul anilor ’90, de creatia sa, el a gasit de cuviinta sa-si publice lucrarile la Editura Litera, adesea folosita inainte de ’89 de autori care nu au fost agreati de regimul comunist (cum au fost poeti ai generatiei ’80, publicati in volumul Cinci). Pe Gellu Naum l-am cunoscut abia cu citeva luni inainte de moarte. Am intrat in linistita sa casa din Domenii si ma simteam de acum patrunzind intr-o alta epoca. Totul imi […]