Lucian SCURTU, Avatarii faraonului Gregor Samsa

Lucian SCURTU Avatarii faraonului Gregor Samsa Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2001, 88 p., f.p. Farmecul straniu al poemelor lui Lucian Scurtu provine din mixarea elementelor universului antic cu cele ale lumii contemporane. Autorul reuseste sa potriveasca piesele unui puzzle complicat, chiar daca miza de la care porneste este una imensa: simetrizarea raportului intre antichitate si actualitate, intre vechi si nou, intre inanimat si animat sau, in spiritul atmosferei cartii, intre mumie si corp viu, intre piramida si spatiu vital etc. Contextul pietrificat, faraonic este insufletit de o viziune kafkiana a umanului, desi, in esenta ei, insasi aceasta viziune este una a zbaterii pe loc, a incarcerarii sau a imposibilitatii de a evada din chingile existentiale. Ceea ce asigura dinamism universului combinatoriu al poeziei lui Lucian Scurtu este, in ultima instanta, recursul la o imagistica a cotidianului contemporan, o imagistica a concretului banal, derizoriu, dar de forta sugestiva. Imbinarea tuturor acestor trasaturi, de la cele de sursa antica, trecind prin modernismul absurdului, si pina la cele ale actualitatii optzeciste, genereaza o atmosfera ciudata, pe alocuri baroca, pe alocuri suprareal ista, pe alocuri vizionar mistica. Imaginatia poetului face intorsaturi de tot felul, neasteptate si la tot pasul, surprinzatoare. Ceea ce socheaza (atrage […]