Nu criza literaturii, ci criza morala a conducerii Uniunii Scriitorilor

Unii prieteni ma intreaba de ce am semnat in fond Declaratia scriitorilor ieseni? Desi cele scrise in Declaratie ar fi suficiente pentru lamurirea oricui, raspunsul trebuie nuantat, chiar dintr-o perspectiva subiectiva, singura posibila de altfel. Incerc aici sa-l ofer celor interesati de miscarea scriitoriceasca initiata in Moldova. Mai intii, mi s-a parut ca semnalarile si principiile care o constituie sint corecte si juste. Si nu este foarte important cine mi-a solicitat sa semnez acea Declaratie. M-am bucurat insa ca Nichita Danilov, Al. Calinescu, Al. Dobrescu, Ovidiu Nimigean si toti ceilalti (care sper ca vor intelege ca nu aveam cum sa-i pomenesc pe toti aici) au luat initiativa unei schimbari si m-am alaturat lor fara ezitari. Repet insa ca oricare ar fi fost initiator dintre scriitori, as fi semnat, pentru ca ceva esential trebuie schimbat in sinul breslei scriitorilor si mai importante mi se par principiile decit cei care le sustin. Daca, sa zicem fortind un pic realitatea, initiatorii acestei miscari literare ar fi fost Lucian Vasiliu, Cassian Maria Spiridon sau Adrian Alui Gheorghe (carora tin sa le spun ca nu-i cazul sa se uite piezis la mine doar pentru ca am o opinie critica fata de activitatea conducerii filialei din […]