POLEMICI

Poeții domnului Mihăieș

În alte vremuri, bănuiesc, aș fi putut fi prieten sau camarad, măcar, cu dl Mircea Mihăieș, dar acum nu sînt vremurile alea. Istoria e alta, iar dl Mihăieș este prieten doar cu oamenii din redacția și din jurul României literare, în care servește de atîția ani și pe care îi laudă nemăsurat, și cînd e cazul, și cînd nu e, mai ales cînd fac parte …

Citeşte articolul

Despre eroi și ticăloși, pe ambele maluri ale istoriei literare

Scrisoare deschisă domnului Alex Ștefănescu

Acest text a fost scris la scurt timp după ce scriitorul Vasile Baghiu a fost „sancționat“ prompt de dl Alex Ștefănescu, într-o notă zeflemitoare din România literară nr. 22/2017, pentru „culpa“ de a-și fi dat demisia din Uniunea Scriitorilor. Îndrăzneala dlui Baghiu a fost taxată în derîdere de un critic vestit pentru răsucirile sale de conștiință chiar în relația cu revista unde publică acum, după …

Citeşte articolul

Resurecția lui Sadoveanu

Mihail Sadoveanu a devenit din nou obiect de dispute pseudocanonice cu substrat ideologic, în care falsul reformism se combină cu drojdiile tabloidizate ale Războiului Rece. Incriminat pentru patriarhalismul abuziv al personajelor și pentru mandarinatul prosovietizant de la bătrînețe, taxat drept „prăfuit“, pentru inconfundabilul stil liric-cermonios cu parfum arhaizant (forjat la școala cronicarilor moldoveni, a cărților populare și a lui Ion Creangă), „continentul“ Sadoveanu, cu cele …

Citeşte articolul

O rapidă reglare de conturi în SNSPA – marca Institutului „Elie Wiesel“

Planul îndepărtării mele din SNSPA cu acuza de antisemitism sau negaţionism fusese deja anunţat de dl Liviu Rotman. Îl citez: „este profesor universitar şi implicit are posibilitatea de a influența direct tînăra generație. Și, în acest sens… avem o problemă. Gravă!“. Teza a fost repetată de istoric în paginile Observatorului cultural (nr. 885, din 17 august 2017) şi la Şcoală. Care a fost planul ales ca …

Citeşte articolul

Cancan la MNAR

Tabloidele care apar Şîn România au cele mai mari tiraje pe piața periodicelor și, evident, sînt cele mai vîndute. Această situație nu este legată de performanțe ale managementului afacerii. Uitatul pe gaura cheii, spionajul, bîrfa, alterarea adevărului fac parte din rețeta acestei afaceri de succes nu numai la noi, ci peste tot în lume. Epoca adevărului relativ pe care o trăim, al deja banalizatelor fake …

Citeşte articolul

Răspuns la atacurile unui „teoretician şi practician al drepturilor omului“

Nu doresc să încep o lungă polemică cu Gabriel Andreescu. Sper ca aceasta să fie ultima rundă. Totuși, mă simt obligat la cîteva precizări punctuale. Voi începe cu titlul articolului: „Impietățile...“. Atrag atenția că termenul impietate este definit în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, astfel: „Lipsă de respect față de ceva considerat sfînt“. Se înțelege din context că domnul Andreescu s-a autosacralizat. Cineva care îi atacă …

Citeşte articolul

„Cazul Mircea Vulcănescu“ şi exigenţele moralităţii în spaţiul public

Cercetarea istorică nu se confundă cu dezbaterea memoriei. Există, fireşte, zone de interferenţă, însă cele două domenii sînt esenţialmente diferite. Dacă istoria stabileşte adevărul prin reconstituirea faptelor şi plasarea actorilor în miezul sau la periferia acestora, propunînd o înţelegere a perioadelor astfel studiate, finalitatea memoriei este identitatea, dreptatea în sens etic. Memoria ca domeniu interdisciplinar, constituit pe baza aportului filozofiei, istoriografiei, sociologiei, dreptului, revine asupra …

Citeşte articolul

Impietățile istoricului Liviu Rotman

Cum a devenit „cazul Mircea Vulcănescu“ hîrtia de turnesol a gîndirii (i)logice și a atitudinii morale

Într-un stil cursiv și relaxat, articolul domnului Liviu Rotman „Obsesii consecvente. Gabriel Andreescu și opțiunile sale“, reacție la textul meu „Cîtă ideologie, cîtă cunoaștere în «cazul Mircea Vulcănescu»?“ – ambele apărute în Observator cultural (nr. 881 și nr. 883) –, falsifică fapte și texte, introduce insinuări dizgrațioase, folosește insulte și anateme. O să urmăresc firul textului, după ce împart susținerile pe categorii. Neînțelegerea textului pînă la răsturnarea …

Citeşte articolul

Obsesii consecvente. Gabriel Andreescu și opțiunile sale

Un subiect mult discutat în dezbaterea politică din ultima vreme, cel al locului lui Mircea Vulcănescu în memoria publică, i-a dat ocazia lui Gabriel Andreescu să-și spună părerea. E adevărat, poziția lui în problema mai generală a intelectualilor români interbelici, cuceriți de extrema dreaptă, era cunoscută în spațiul public. Articolul din Observator cultural îi oferă cititorului unele precizări legate și de Mircea Vulcănescu și îi …

Citeşte articolul

România (literară), o poveste contrafăcută

Nu mai citesc revista România literară, mai ales de cînd a devenit tot mai mult un instrument detestabil de punere la punct a scriitorilor care nu cîntă în struna conducerii Uniunii Scriitorilor. Cum pe 15 ianuarie 2017 mi-am dat şi demisia din această organizaţie, transformată, după părerea mea, într-un redutabil bastion comunist, interesul meu pentru publicaţie a scăzut foarte mult. Totuşi, un prieten mi-a semnalat …

Citeşte articolul

Despre democrație, vot, elite și proteste

Un comentariu referitor la dilemele, stuporile și resemnarea domnului Andrei Pleșu

Actualul context politic este de departe unul haotic și chiar antagonic. Pe cale de consecință, acesta este susceptibil să producă nu numai oamenilor simpli, ci chiar şi intelectualilor consacrați public „dileme“, „stupori“ și „resemnare“. Dincolo de firescul acestui rezultat, este indicat să identificăm în primul rînd cauzele adînci care ne-au adus aici. Dar cînd ajungem să punem în discuție însuși mecanismul democratic, chestionîndu-i filozofic și …

Citeşte articolul

De la fracturi la rețele

Apropiat oarecum de unii dintre cei din așa‑numita „generație 2000“ sau – mai ales – de cei care sînt acum caracterizați drept „postdouămiiști“, dar aflat la periferie din mai multe puncte de vedere și venind cu aplecări și puncte de vedere diferite (și, uneori, luate în derîdere), rareori scriu mai pe larg despre zona aceasta a poeziei actuale. Două articole apărute recent în presa literară*, …

Citeşte articolul

Noul val critic şi „nostalgia esteticului“ (II)

Cele două literaturi? S-a spus, cu explicabile şi colegiale exagerări, că replierea lui Andrei Terian în circuitele academice, părăsind comentariul actualităţii, ar fi fost „o pierdere de proporţii“. Debutul său editorial, cu adevărat impozant, chiar „neverosimil“, zicea Alex Goldiş (v. G. Călinescu: A cincea esenţă, 2009), anunţa, însă, divorţul. Era vorba, în fond, de o opţiune limpede a demisionarului în favoarea criticii universitare, de viziune sistemică. …

Citeşte articolul

Noul val critic şi „nostalgia esteticului“ (I)

Dacă primenirea generaţiilor este o fatalitate biologică, coexistenţa lor se dovedeşte, inevitabil, belicoasă. O gîlceavă mai veche, identificată de N. Manolescu drept „un război soft“, a stîrnit, recent, vîlvătăi şi a primit, prin afirmaţii categorice, un diagnostic ferm. Am asista, de fapt, la un „sfîrşit de partidă“, zicea Andrei Terian. Şi „exerciţiile“ lui Mihai Iovănel proclamau un „sfîrşit sistemic“, făcînd apel la etapele lui Stanisław …

Citeşte articolul

Discursul autoritar în critică: de la model la antimodel

Reacţia lui Nicolae Manolescu din România literară, nr. 24, din 10 iunie 2016 (În loc de cronică literară), la ancheta Observatorului cultural despre autoritatea criticii & cronicii literare era previzibilă: chiar dacă răspunsurile nu-l vizau în mod direct, substratul multora era destul de transparent. Nu ştiu, la data cînd scriu aceste rînduri, ce va spune în a doua parte – anunţată – a acestui articol, …

Citeşte articolul

Denunţuri cu efect de bumerang

Daniel Cristea-Enache plusează în chestiunea Ianuş printr-un nou denunţ stigmatizant: Antisemitism pe facebook, publicat în România literară, nr. 7/19 februarie 2016. Înainte de a conchide că sînt un „critic cu răspundere limitată“, preopinentul decupează o solidarizare a poetului Marius Ianuş cu „elita“ Mişcării Legionare (din postfaţa antologiei), acuză antisemitisme închipuite, rămase netaxate, ale unor interlocutori şi redă cîteva linkuri furibunde ale aceluiaşi Ianuş – cu …

Citeşte articolul

Despre Marius Ianuş şi Daniel Cristea-Enache

Campania pe care Daniel Cristea-Enache o duce în ultima vreme, prin toate mediile disponibile, împotriva asocierii mele – ca prefaţator – cu recentul volum-antologie al „postumelor“ lui Marius Ianuş (Jos masca, Marius Ianuş! Cele mai reuşite versuri scrise de cel care a fost Marius Ianuş (1994-2014), Editura Garofina) a depăşit limita de toleranţă. Mai ales că în capcana ei riscă să cadă şi oameni respectabili, …

Citeşte articolul

Addenda la Rezzori

Am citit cu interes şi empatie articolul domnului Radu Mareş din numărul 543 (3-9 decembrie 2015) al Observatorului cultural, consacrat unui roman pe care l-am descoperit demult, despre care am scris la rîndul meu destule pagini şi pe care, dacă ar fi să mă mut într-o zi pe o insulă pustie în compania a zece cărţi, l-aş include cu siguranţă printre ele: Der Hermelin in …

Citeşte articolul

Utopia împotrivirii sau neputerea utopiei?

Livius Ciocârlie după 34 de ani

Mă bucur că, deşi s-ar spune că lucrurile stau altfel, Roland Barthes mai face polemică în România. Desigur, nu trebuie să ne aşteptăm la dispute teoretice, la tetrapilectomii despre ce înseamnă neutrul, nimic din toate astea. Important este dacă Barthes a fost sau nu vinovat. Corneliu Porumboiu a detectat bine, printr-un titlu de film, firul roşu şi referinţele dezbaterilor noastre. Afirmarea …

Citeşte articolul

Pentru o lume mai bună, o altă paradigmă

Dacă omenirea vrea să supravieţuiască, ea trebuie să se schimbe. Pentru a avea un viitor. „Viitorul – crede Houellebecq – va fi feminin“ sau nu va fi deloc. Lui Michel Houellebecq (Particulele elementare, traducere şi note de Emanoil Marcu, ediţia a II-a, revăzută, Editura Polirom, 2012) îi place, ca lui Huxley sau lui Orwell, să iscodească viitorul condiţiei umane, din care face parte condiţia femeii. …

Citeşte articolul