Pajuri imparatesti si flamuri nationale
- 23-04-2002
- Nr. 113
-
Dan J. UNGUREANU
- STUDII CULTURALE
- 0 Comentarii
Nu mai este invizibil nimanui revirimentul istoriografiei dupa 1989: istoria este o disciplina insemnata din punct de vedere simbolic; ea coaguleaza sau creeaza identitati colective. Era necesara inlocuirea, dupa 1989, a istoriei false rescrise de comunisti; prinzind tendinta generala, diverse miscari ideologice sau politice si-au incropit istorii glorioase de lupta anticomunista. Au aparut, foarte numeroase, hagiografii de personaje politice interbelice, in care era descrisa pe larg agonia si moartea in inchisorile staliniste, si trecute sub tacere potlogariile din perioada interbelica. Statele est-europene nu evolueaza la fel dupa 1945, cind intra in zona de influenta sovietica, nici dupa 1989, cind se prabuseste imperiul comunist. Victor Neumann incearca sa explice de ce gindirea politica din aceste state a evoluat diferit. El isi delimiteaza o arie – Europa Centrala, alcatuita din statele succesoare Imperiului Austro-Ungar, – si un domeniu de interes – gindirea politica din aceasta zona, intre sfirsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Cartea e o „coloana de carotaj“ in gindirea politica central-europeana, de la Herder pina la revolutiile din 1989 in Est: in herderianism, autorul identifica primele semne ale gindirii nationaliste. Ideea de salvare a unui popor prin limba, idee draga romanticilor, si toate ideile colective (natura, Volk, […]