STUDII CULTURALE

„File de istorie culturală“

Un scurt „search“ pe orice sursă electronică dă cîteva sute de „găsiri“ pentru „itemul“ sefard, sefarzi. Ne mulțumim cu informațiile din Dicționar enciclopedic, 2006, vol. VI, R-Ș, s.v.: „SEFARZI (– ebr. medievală Sefard, „Peninsula Iberică“), s. m. și f. pl. Membri ai populației evreiești și a descendenților lor [sic!], care au trăit în pen. Iberică pînă la expulzarea lor, începînd din anul 1492, în urma …

Citeşte articolul

Istoria lacunelor din Biblioteca ideală

Nu știu dacă ideea lui Bogdan Suceavă de a scrie o carte despre istoria lacunelor – pornind de la istoria manuscriselor pierdute de‑a lungul istoriei omenirii – a venit în timp ce-și scria romanul despre Republica de la Ploiești (speculînd ficțional, acolo, diferite lacune de informație istorică). Tema e, oricum, extrem de stimulativă. Pentru că, dacă istoria nu se scrie niciodată contrafactual (pornind de la …

Citeşte articolul

Metode de rezistență

De curînd, peisajul livresc a ceea ce numim „stînga românească“ s-a îmbogățit cu o lucrare foarte atipică: s-a scris despre film, s-a scris despre capital, s-a scris despre putere, dar foarte puțin despre sex, film, putere și capital laolaltă. Este meritul lui Bogdan Popa acela de a fi adus în cîmpul preocupărilor gîndirii critice românești teme foarte importante legate de tentativele tot mai violente de …

Citeşte articolul

Către o nouă tectonică literară

Istorie literară și analiză ideologică după 1989

Problematica ideologiei, mă gîndeam parcurgînd recenta și importanta carte a lui Mihai Iovănel, Ideologiile literaturii în postcomunismul românesc, este, în fond, nu foarte diferită de tematica morții, mai precis de tratarea uzuală a acesteia1. Acceptăm – cei mai mulți dintre noi, îmi imaginez – că sîntem muritori, „știm“ asta, dar la nivelul lui cum știm, cum discutăm moartea, aceasta îl privește doar pe celălalt, pentru …

Citeşte articolul

Paul Celan: „acasă“ în incomoda limbă a ucigașului

Limba germană poate substantiviza orice: adverbe, adjective, verbe – fie la infinitiv, fie la participiu prezent sau trecut –, pronume interogative, dar și interjecții, chiar și conjuncții și, dacă ține morțiș să se livreze unei filozofii în maniera Heidegger, pînă și prepoziții. Limba română nu-și poate permite întotdeauna acest lux, în principal din cauza articolului hotărît postpus, iar titlul ales de Andrei Corbea-Hoișie pentru volumul …

Citeşte articolul

„Orice text e un palimpsest, în straturile căruia stă ascunsă toată literatura lumii“

Interviu cu Andreea RĂSUCEANU

Pentru a reda imaginea orașului așa cum apare în operele a șase scriitori din generații diferite, ați realizat interviuri cu Mircea Cărtărescu, Gabriela Adameșteanu, Stelian Tănase, Simona Sora, Filip Florian şi Ioana Pârvulescu. Ce ați descoperit pe parcursul acestor discuții? Am conceput o parte dintre întrebările adresate celor șase autori din cartea mea pe parcursul scrierii capitolelor, o parte după încheierea acestora. De cîte ori simțeam …

Citeşte articolul

Șase metode de a inventa un oraș

Andreea Răsuceanu este un cercetător aparte – prin raportare la nucleul dur al criticii douămiiste –, care încearcă să impună, pas cu pas, o nouă direcție în cercetarea românească. Ea părăsește, cel puțin în parte, șabloanele tradiționale ale criticii literare și propune altceva, un alt fel de a discuta despre literatură. Acest lucru s-a văzut încă de la prima ei carte, Cele două Mântulese (Editura …

Citeşte articolul

Muzeu național și arhivă mondială – literatură și estetică după statul-națiune

Cred că atît momentul istoric, cît și locul în care ne aflăm sînt cum nu se poate mai potrivite pentru a explora împreună relevanța complexă – epistemologică, etică, teoretică în sens larg – a unei teme și a unei situații care revin, frecvent și semnificativ, la marii scriitori ai secolului al XXI‑lea*. „A explora“ este, probabil, verbul adecvat, pentru că ceea ce propun în această …

Citeşte articolul

O teorie a postumanului

Merită semnalată – dinspre zona teoriei de stînga – o apariţie interesantă: e vorba de cartea lui Rosi Braidotti, The Posthuman/ Postumanul (2013), publicată recent în traducere românească, la Editura Hecate (traducere de Ovidiu Anemţoaicei; 2016). În „societăţile noastre mediate tehnologic şi conectate global“ (cum spune autoarea) – ameninţate, însă, din ce în ce mai puternic, de revirimentele naţionaliste, xenofobe, rasiste etc., mai ales odată …

Citeşte articolul

Mediere și multiversitate

Atunci cînd apărea primul număr din Post/h/um. Jurnal de studii (post)umaniste (www.posthum.ro), în octombrie 2014, motorul de căutare Google întorcea şase pagini de rezultate pentru cuvîntul „postumanism“, cele mai multe dintre intrări fiind accidentale, irelevante, taguri sau trimiteri la teorii ale conspirației, cipuri implantate în corp, distrugerea omenirii și altele în acest registru. Cuvîntul „postuman“ stătea un pic mai bine, cu treisprezece pagini de rezultate, …

Citeşte articolul

Utopia, între ficţional şi experiment social

Centrul de Cercetare a Imaginarului, numit Phantasma, înfiinţat la Cluj-Napoca în 2002 de cîţiva entuziaşti (Corin Braga, Ruxandra Cesereanu, Ştefan Borbély, Mircea Muthu, Vasile Voia, Ovidiu Pecican), este, probabil, unul dintre cele mai reuşite proiecte universitare din România. Vizibilitatea i-a fost asigurată, printre altele, şi de volumele publicate, de-a lungul timpului, sub egida sa, studii riguroase, exigente, care vizează, în principiu, imaginarul (social, politic, ideologic, …

Citeşte articolul

Teoria benzii desenate. Intertextualitatea parodică şi absurdă

Dincolo de formele ei amuzante de divertisment, banda desenată propune şi o incursiune în lumea mai sobră şi mai complicată a teoriei literare. Deschiderile naratologice BD se aseamănă, nu de puţine ori, cu cele ale prozei, iar procedeele întrebuinţate de scenarişti şi desenatori pot figura în orice dicţionar de termeni literari. Cursuri de artă şi lecţii de morală În aceste condiţii, o analiză a intertextualităţii benzii desenate …

Citeşte articolul

TEORIE CRITICĂ. Primul jurnal de studii (post)umaniste în limba română

Scriam, într-un text mai vechi, despre lipsa aproape totală de reacţie la traducerile în limba română a textelor de teorie din autorii importanţi ai poststructuralismului şi ai gîndirii care derivă din acest spaţiu critic. Într-un spaţiu cultural, care preferă mai degrabă să gîndească în mod comod şi să prefere teoriei autentice un soi de fast-food cultural ultraconservator, Vasile Mihalache, Sînziana Cotoară şi Daniel Clinci s-au …

Citeşte articolul

Studiile culturale – acolo şi aici

Am propus colegilor din Asociaţia de literatură generală şi comparată, cu prilejul Colocviului ţinut acum doi ani la Universitatea „Ovidius“ din Constanţa, tema „Cultural Studies“, cu intenţia unui bilanţ provizoriu al acestei discipline (sau, mai exact, mănunchi de discipline) de dată relativ recentă în România, dar practicată deja de cîteva decenii în lumea academică occidentală. Aveam, desigur, în vedere direcţia de cercetare iniţiată, la sfîrşitul …

Citeşte articolul

Critica literară şi vocaţia sintezei

Iulian BOLDEA (coord.) – Mircea Muthu. În orizontul sintezei

Sub coordonarea lui Iulian Boldea, Editura Arhipelag XXI a iniţiat o serie de volume colective de exegeză, dedicate unor personalităţi prestigioase ale literaturii, teoriei şi istoriografiei literare româneşti contemporane. Reunind voci critice şi perspective de interpretare dintre cele mai diverse (şi ilustrînd generaţii de creaţie diferite, în succesiunea lor cronologică), Mircea Muthu. În orizontul sintezei este, în această serie, o carte cît se poate de …

Citeşte articolul

Renaştere şi modernitate

Stephen GREENBLATT - Clinamen. Cum a început Renaşterea

Pentru Ioan Petru Culianu, perioada renascentistă europeană a fost una a proliferării unui anumit tip de gîndire magică, cea a fantasmelor, a unui imaginar prohibit apoi de Reformă şi Contrareformă. Această proscriere a magiei renascentiste – fenomen numit de I.P. Culianu în Eros şi magie în Renaştere. 1484 „marea cenzură a fantasticului“– a dus, pe plan teoretic, „la apariţia ştiinţei exacte şi a tehnologiei moderne“, …

Citeşte articolul

Umbrele societăţilor transparente

Ştefan BORBÉLY – Civilizaţii de sticlă. Utopie, distopie, urbanism

Societatea cere să fie şocată; în absenţa unei asemenea facultăţi agresive, poeţii se pot duce în rezervaţii, citindu-şi creaţiile în cerc închis. Cei care au savurat, împreună cu mine, evoluţia literelor române din postceauşism ştiu despre ce vorbesc. Sînt două categorii de fosile în coruptocraţia generalizată în care trăim: cei care sînt conştienţi de anacronismul condiţiei lor şi cei care n-au ajuns, încă, la această …

Citeşte articolul

Harta unui Bucureşti ficţional

Andreea RĂSUCEANU – Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară

Cartea Andreei Răsuceanu, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are ca miză deschiderea cîmpului criticii literare spre o zonă a interdisciplinarităţii. Demersul său constă într-o relectură a romanelor și prozelor lui Mircea Eliade menită să contureze o geografie a spaţiului ficţional eliadesc. Locuri, străzi, bulevarde, trasee ale personajelor, peisaje, interioare ale caselor devin elementele unei geografii personale care surprind un du-te-vino între spaţiul …

Citeşte articolul

Hardcore theory (II)

Rareş Moldovan - Symptomatologies

Deconstrucţia presupoziţiilor postmoderniste ale lui Fish şi Jameson traversează două etape. Prima întrebuinţează un vocabular adornian: este vorba despre punerea în evidenţă a neutralizării ca destin al culturii moderne (Şcoala de la Frankfurt vorbeşte astfel despre cultura modernă ca vîrstă a împlinirii ironice a sintezei hegeliene, nu prin reconciliere epifancă de tip Aufhebung, ci prin dezafectarea antinomiilor, în care „istoricitatea este consumată“): nivelarea diferenţelor, toate-s …

Citeşte articolul

Hardcore theory (I)

Rareş Moldovan - Symptomatologies

Un răspuns al lui Roentgen sugerează ce este teoria. Is the invisible visible?, vine întrebarea, în 1896. Not to the eye. Teoria pune mereu întrebări stînjenitoare, ba chiar absurde, lipsite de bun-simț. Sînt întrebări ascunse în raportul opac dintre real și limbaj. Iar răspunsurile, care fac mereu un ocol prin real (fie el un text), reînnoadă altfel acest raport. Teoria sperie, sau speria. Cui i-e …

Citeşte articolul