Obiecte si subiecte. Plural feminin

Din arama ciocanita si apoi vopsita baltat se croiau scenele orelor in orologiile de turn. Parabolele cu negustori, saltimbanci si alti preacinstiti traitori in Civitas Dei incremeneau in gesturi, gata de a fi continuate la o alta trecere printre dintii mecanismelor cu roti. Imaginarul Anei Ruxandra Ilfoveanu contine aceasta miscare sacadata ce anima un panoptic uman, coborit din xilogravurile anonime si postmedievale. Tempoul fringerilor este dublu insumat: ritmul contururilor auguloase si un stacato al hasurarii interne care amanunteste forme tubulare pe vesminte. Un privilegiu expresiv, realizat cu mare pacienta a ductului linear, acorda pictorita garnisirii cu blanuri a eroilor sai. Personajele evolueaza in prim-plan, taiate pe trei sferturi sau figura intreaga, suspendate intr-o secventa de intriga, pe un fundal gol, un gol „permeabil“, laic, am zice. Caci nu e nici vidul hieratic al desenului-pictura desavirsit in timp de Sorin Ilfoveanu si nici fundalul mustind de forta hibridizarii fantastice din codexul lui Stefan Caltia. Ana Ruxandra se plaseaza pe un racord stilistic intre aceste doua distincte universuri ale narativului parabolic din pictura noastra contemporana. Tipul de sensibilitate arhetipala a artistei poate fi astfel mai usor de desprins din dubla increngatura de inrudire, la acest prim nivel de citire a figuratiei. Ana […]