Colectia de mirari. Rulada cu soric

O dimineata de simbata cu multa lumina si caldura. Plec sa intilnesc un bun prieten; ma uit la femei, sint ametitor de frumoase (mai ca pot zice ca noi sintem „hartuiti“ de-atitea forme si chipuri armonioase); la un moment dat, cind nu aveam in preajma o silueta de admirat, mi-am sprijinit privirea de un panou negru, pus in dreptul unui magazin, pe el statea scris cu creta ce oferta de mezeluri exista in interior, m-a lovit in moalele capului (la stomac nici nu putea fi vorba) „produsul“ care suna asa: Rulada cu soric. Ametitor, apetisant, chiar obsedant, ca toata vremea petrecuta cu bunul meu prieten n-am avut in minte decit rulada-minune, i-am spus si lui de ea, sigur ca omul habar n-avea de asemenea delicatesa. Intors acasa, am dat fuga la DEX, sa vad cum e cu rulada; sint trei feluri, prajitura, mincare „din muschi de vita sau porc“ si, „mai rar, ornament muzical de coloratura, bazat pe un sir de acorduri cintate pe o singura silaba“ (p. 819). Ei, cit de muzical suna „rulada cu soric“, iti lasa gura apa! Mi-aduc aminte ca, in copilarie, rontaiam cite o bucata din pielea porcului sacrificat inaintea Craciunului; mai mult insa imi […]