„Daca n-ar exista critica, literatura si-ar pierde umbra“ (I). Interviu cu Ioana PARVULESCU

Povestea Ioanei Parvulescu pare a fi simpla si asemanatoare cu a altora. A debutat in 1990, la Editura Eminescu, cu volumul de versuri Lenevind intr-un ochi. Dar poezia este, pentru ea, dupa toate aparentele, un capitol depasit si lasat, definitiv, in urma, in favoarea criticii literare. In 1999, publica alte doua carti care contureaza foarte precis noile preocupari: Alfabetul doamnelor, la Editura Crater, si Prejudecati literare, la Editura Univers. Este redactor la Romania literara, participant activ la elaborarea manualelor de literatura ale Editurii Humanitas si coordonator al Colectiei „Cartea de pe noptiera“, de la aceeasi editura. Ioana Parvulescu e cel mai cuminte om din lume, talentul ei impunindu-se intotdeauna altfel decit agresiv sau cu impetuozitate. Cum spuneam, pina aici totul pare simplu. Mergind la Ioana ca sa realizez acest interviu, am inteles ca in lumea ei intima, la fel ca si in articolele pe care i le stim cu totii, cuvintul de ordine este coerenta, motivata livresc, sentimental, mistic chiar. Si intr-o parte si in alta, nimic nu este pus la intimplare. Casa ei, plina de fotografii, mi-a scos in fata nu numai obiecte de tot felul, ci si imagini mai vechi ale acestor obiecte. Nu pot sa nu aduc […]