POEZIE. Mihai GOTIU, Povestea unui poem discursiv

Mihai GOTIU Povestea unui poem discursiv Cuvint inainte de Radu Saplacan, Editura Paralela 45, Colectia „Debut“, Seria „Poezie“, Pitesti, 2000, 52 p., f.p. Poemele prozaice ale lui Mihai Gotiu isi poarta, autoreferential, amprenta discursivitatii atit ca stigmat de definire, cit si ca eliberare a poeziei prin recursul la poza unei proze a cotidianului. Poetul leaga o serie de amanunte ale existentei zilnice si silnice in semnificatia contextuala a detaliului derizoriu. Amanuntul capata rangul de simbol in sine si, prin alaturarea micilor scenarii concrete, se contureaza o lume doar in aparenta derizorie, intrucit autorul induce in chiar discursivitatea poemelor sale cerinta de a exprima procesul producerii poemului. Mihai Gotiu realizeaza acest deziderat al revelarii constructiei interne, pe de o parte, printr-un demers autobiografic, demers ipostaziat in manifestarile cotidianului de „inspiratie“ poetica si, pe de alta parte, prin indiciile explicite ale autorului care isi dezvaluie „secretele“ propriului laborator de creatie. Poetul joaca cu toate cartile pe fata, neascunzindu-se in spatele unor metafore invaluitoare ale mesajului si, departe de a se constitui intr-un discurs simplist, poemul discursiv se concretizeaza intr-o nuditate de forma si de continut. Mihai Gotiu isi etaleaza cu naturalete si sinceritate reteta. Unul din topos-urile privilegiate este spatiul poetizat al […]