Cifra, litera si Cavalerul Muncii

Eroul muncii si scrisul Exista un domeniu de elevatie, dincolo de transfigurarea efortului istovitor, catre care eroul muncii paseste sfios. Intilnirea acestuia cu cartea, cu scrisul, este cum nu se poate mai sensibila. O problema delicata pentru scriitorul proletcultist rezolvarea acestei dileme: ce se intimpla cu cel care nu munceste cu bratele, pentru care efortul nu este direct, vizibil in imediat? Spre exemplu, activistul, seful de intreprindere, presedintele de cooperativa care risca sa se molipseasca de insidioase maladii burgheze precum lenea. Un mic truc: el este prezentat in plina desfasurare a actului, in cazul acesta scrisul, in traducere mecanica, vizibila a activitatii neintrerupte: „Il gasi pe presedinte stind la masa lui de lucru si scriind de zor. Ramase in picioare, desi i se facuse semn sa ia loc“ (p. 149, Reliefuri, Scrisul Romanesc, Craiova, 1989). Infatigabilul activist scrie permanent, atras de miscarea fara sfirsit. Cu aceeasi fervoare, tinarul scriitor din ’88 continua stafeta generatiilor anilor ’50, primind girul comitetului cetatenesc al scriitorilor consacrati si innobilarea la concursuri tematice de productivitate literara si de abnegatie socialista: „Presedintele cooperativei agricole Palanca, Pavel Tarita, un om intre doua virste cu umeri lati, cu un neg enorm in coltul arcadei stingi, imbracat intr-un costum […]