Replica. Verde de Tirgu Mures

Am trait la Tirgu Mures din 1980 pina in 1993, adica de la 5 la 18 ani. Cu o intrerupere, in clasa a doua, cind am revenit in Bucuresti. Pentru mine, desi nascut in Capitala, Tirgu-Mures este leaganul copilariei. Acolo imi petreceam dupa-amiezile gonind pe acoperisurile caselor, acolo pedalam cu bicicleta jucindu-ma autist de-a autobuzul, acolo l-am vazut pe Ceausescu, acolo i-am tinut vreme de-o saptamina sub asediu (si teroare, imi placea sa cred, pentru ca-i potopeam cu pietre tintite cu prastia si urlete belicoase) pe locatarii unei curti inghesuite intre gradinita si scoala sportiva al caror pionier si biet elev fusesem. O data in viata am fost si eu razboinic, si atunci, pedepsit, am pierdut finala CCE cu Steaua. Toate „actiunile“ enumerate mai sus – asa le numeam: actiunea Gradinita, actiunea Cimitirul, de unde furam rasaduri etc. – le-am „facut“ impreuna cu cel mai bun prieten al meu, Feri, de-un leat cu mine. Noi eram prietenii nedespartiti: ajunseseram sa formam o familie, pentru ca ne inregistram la casetofon in niste „piese“ de-a mama si tata unde eu eram realizatorul si mama totodata. El era tatal. Nomotetul eram insa eu. Se poate spune ca, intr-o anumita masura, l-am asimilat: eu […]